Unde-i lege nu-i tocmeală

quote-competition-is-the-law-of-the-jungle-but-cooperation-is-the-law-of-civilization-peter-kropotkin-102-30-38
Legea, regulile, religiile, sistemele, ideologiile au fost inventate de om ca să-l ferească pe om de el însuși, să nu ne amăgim că ar fi altfel. Da, o parte dintre oameni au profitat de ele să obțină putere nelimitată, dar e o treabă cât se poate de naturală. Nu mai avem triburi dar avem o altfel de ierarhie globală.
Cred că multă lume preferă o lume fără reguli, să poată face fiecare ce vrea când vrea. Eu la fel, recunosc, cel puțin la nivel teoretic.
Problema e că civilizația actuală a ajuns la nivelul la care e datorită regulilor / legilor (monogamia e una dintre ele, pedepsirea criminalității e alta), da, contribuie la dezvoltare și descoperirile științifice, medicale, transporturi rapide, comunicare instantă etc. dar în primul rând sunt reguli scrise și nescrise care ne-au purtat unde suntem azi și fără de care nu erau cele enumerate mai înainte.
Dacă ne-am întoarce toți la “natură”, vorba vine, pe lângă anumite instincte bune ce ne-au ajutat să supraviețuim și să ne înmulțim vor ieși la iveală și instinctele primare.
Da, în situația de revenire la “natură” omul va ucide fără milă pe altul ca să supraviețuiască și-l va și mânca; barbații care sunt mai puternici și mai impunători (în ziua de azi din ce în ce mai puțini :))) ) din toate punctele de vedere vor acapara toate femeile comunității și desigur că ciuciu descoperiri științifice și avansări în diverse domenii. Bărbații, ca adevărații romantici ai speciei umane, au dus războaie, au construit, au înrobit, au cercetat, au filosofat, au scris proză și poezie pentru că e natura lor să FACĂ, dar în același timp și pentru a DEMONSTRA romantismul lor femeilor pe care le AVEAU sau pe care vroiau să le AIBĂ.
Natural oamenii, în special bărbații trăiesc în spiritul competiției, femeile sunt pentru cooperare. În ziua de azi se încurajează foarte mult cooperarea pentru că trăim de vreo 60 de ani sub imperiul feminismului, al “hai să facem totul egal, o aberație de nivel cosmic” și asta guvernează multe aspecte ale vieții noastre.
În momentul de față, părerea personală e că suntem la un final de eră, foarte multe sisteme sunt negate/anihilate/ignorate.
Sunt curios ce începe, ce punem în loc sau dacă mai începe ceva.
Advertisements

Dependență

dan-bilzerian

Am o gagică frumoasă, știe cum să mă atragă, se pricepe să mă intrige, să mă excite, să mă perpelească, iar atunci când n-o bag în seamă are grijă să se manifeste, să ceară atenție și desigur de obicei o și.. primește. Uneori face pe victima, fabrică tot felul de probleme și așteaptă să le rezolv, cu ea, doar cu ea, desigur că niciodată nu se rezolvă toate, uneori chiar deloc.
Alteori face pe salvatoarea și mă atrage în mrejele ei, eu credul crezând că mă va ajuta să-mi satisfac eu nevoile, să-mi rezolv problemele, dar de fapt ulterior rămân doar cu un gust searbăd și ea râde satisfăcută că a primit doza de afecțiune și atenție necesară, îi crește “sufletul”.

Și gagica asta a mea poartă nume diferite, depinde de anotimp, perioadă a zilei și până la urmă depinde și de cine-i ăsta care scrie sau depinde ce rol joacă, pardon, joc.
Poate s-o cheme plăcere și îi place să fie incitată frecvent de alcool, droguri, sex ocazional.
Poate s-o cheme mai sofisticat rețea socială, având tot felul de porecle, gen Facebook, Instagram, Snapchat și-i place atenția și vizitele lungi în care te pierzi într-însa, nu altceva.
Interesant că poate să se numească și ființă, de-asta pe 2 picioare, cu creier și conștiință, fac și-mi face, face și-i fac, o satisfac, mă satisface și tot așa, dar musai să fie în perechi bine legate și condiționate, altfel se lasă cu scandal.
Poate să se numească telefon sau mașină și am grijă de ele într-o nebunie, să îndrăznească cineva să se dea la ele, sunt alte mele, cele mai cele.

Partea și mai interesantă devine atunci când nu mai fac diferența între mine și gagica asta a mea, devenim niște siamezi, împărțim plămâni, ficat, inimă și suntem frumoși așa, doar noi amândoi.

Dar eu cred că sunt independent și liber. Ai fost, zice EA.
Bine, atunci vreau să redevin, sunt, ce mai, adio, te părăsesc gagica mea.

Aha, vedem. Da, nu ne mai vedem.

Egointeresismul

there-is-no-fucking-you-there-is-only-me
Mâncând un piure de cartofi făcut cu lapte și unt și niște mușchi nețigănesc puțin abțiguit de uleiul încins refolosit, totul asezonat cu castraveți bine murați de la a mea mamă, m-a lovit așa o chestie ce mă deranjează la oamenii (mai ales femeile, că oameni sunt și ele) din jurul meu de câțiva ani încoace. Bine, mă deranjează și-mi trece repede, că doar fiecare în sau cu pizda mă-sii, doar că văd că se tot repetă, se tot împute treaba.
Îmi amintesc că în perioada facultății mă simțeam ca un zeu al chat-ului (nu pentru că eram eu un Don Juan cu femeile, ci pentru că petreceam foarte mult timp făcând asta, adică chatuind). Pe ăla local din cămin, pe hi5, pe yahoo messenger și ce sistem de chat oi mai fi folosit. Mă cunoșteam cu fata și dacă părea interesant pentru amândoi ne întâlneam. Nu se întâmpla oricum așa des cum mi-aș fi dorit :D.
În fine, ideea e că așa pe chat, din spatele tastaturii, cu ochii injectați dupa 20 de ore de nesomn și murdar pe gură de al n-șpelea corn cu gem sau ciocolată eram totuși curioși unul de celălalt, de viața celuilalt și în funcție de ce aflam, fie adevărat sau inventat, ne întâlneam sau ba.
Între timp, folosesc infinit mai rar modalitatea asta de comunicare, prefer comunicarea față în față dacă se poate și e ceva important de spus. Hai să ne întâlnim dragă otee, dulce mireas(m)ă și vedem dacă din fizic, din vorbe, din gesturi, din ticuri, din felul cum ne simțim unul lângă și cu celălalt, chimie, energie, de toate, vrem să ne mai vedem, punem de-o zeamă acră gătită împreună sau ba.
Ce să-ți spun, în ziua de azi multe nu-s mai interesate cu adevărat de viața ta, de ce faci tu, ce-ți place, ce te gâdilă, ce te face să tresari de frică sau de plăcere, ce te mână așa în viață înainte, care-i flacăra olimpică personală?
Totul e indirect și hai să vedem dacă omul ăsta ce se crede bărbat din fața mea are ceva ce-mi poate satisface mie ca interese de femeie, că or fi emoționale, că or fi de natură fizică (plata în natură e cea mai plăcută), că or fi financiare, că or fi câte un pic din fiecare, dar nu cumva să întreb direct să aflu de alea ce le înșiram eu mai sus despre celălalt.

Curiozitate, interes real în cealaltă persoană? Ce-s alea? Câte se iau pe zi?

Rămâi siderat, pentru că eu sunt genul care dacă mă interesează ceva întreb, evident că-mi trag și eu concluziile mele din răspunsuri dar întreb, uneori și de la cea mai prostească și aparent copilărească întrebare, gen “ce culoare preferată ai” se pot naște niște discuții senzaționale și poți afla mult mai multe decât dacă-l iei pe ocolite cu tot felul de apropouri sau îl întrebi pe ălălalt, tu crezi în Dumnezeu, sau în ce crezi tu? În sfântul duh, aleluia, mniezoooo.

Bueeei, unde-i autenticitatea, femeilor, atâta puteți? Acu serios ! Știu că sunteți care puteți mai mult. V-am cunoscut, vă știu ;).
Însă dacă indirecte și interese îți cauți, asta o să și găsești, garantat !
Și dup-aia vii și te plângi că nu ai cu cine să “frecventezi” o relație normală, nu mai înțelegi ce vor bărbații, ai nu mă înnebuni ?!?
Relații normale care de fapt ar trebui să fie senzaționale, magice, extraordinare, de povestit.

Și acum vă pup, pa, că am treabă, musai să am grijă de mine 😉 !

Ființa dereglată, obsedată și scelerată

 

yinyang-eye

Cuvânt înainte: Era musai ca titlul să fie cât de cât șocant, că dacă scriam D’ale energiei nu intra nici pula. Așa că bine-ai venit măi p..ersoană dragă, frumoasă și plină de acțiune și iubire și tot ce mai vrei !!

Nu știu alții cum sunt, dar eu nu pot sta în modul “făcut”, “direcție”, “acționat”, “dus/venit cu scop precis”, “planificat”, “organizat” permanent.
Mă obosește, mă sleiește, apare stresul și atunci intru în modurile “uitat la tavan”, “citit ceva frumos”, “plimbare pe afară fără scop”, “comunicat cu oameni”, “dat pe feisbuc”, “sună un prieten”, “văzut ceva emoționant sau educativ”, “scris un nou articol”, “jucat / comunicat cu câinele”, “imaginat noi lucruri de făcut / organizat” etc.

Mi-am organizat viața atât de mult și meticulos cum n-am crezut că e posibil la un aiurit și o personalitate atât de volatilă și nonconformistă ca mine (nonconformist nu înseamnă multe tatuaje, piercinguri și un mod ciudat de a te îmbraca), folosindu-mă de resursele energiei masculine(alea cu făcut / organizat / scopuri cât mai precise).
Am contrabalansat cu manifestările de energie feminină de care tocmai ziceam (gen uitat pe pereți, compus aforisme, ascultat oameni, ajutat alte persoane, creat și imaginat oportunități de a mă simți împlinit etc).

Așadar, ce-l face pe om obsedat, bolnav, dereglat? Faptul că n-are bani, faptul că nu e căsătorit, că n-are copii, că n-are serviciu, că i-a murit nu știu cine apropiat, că nu-i iese ceva atunci când vrea? Pot și astea să-și aducă aportul, însă problema de fond e cu totul alta.
Nu știm să ne manifestăm alternativ cele 2 forme de energie.
Energia masculină cu energie feminină reprimată te transformă într-o persoană mereu stresată, agitată, nerăbdătoare, insomniacă, care vrea neapărat să aibă tot timpul dreptate, nu poate efectiv sta locului, cu o încredere în sine supraevaluată.
Energia feminină cu energie masculină reprimată te transformă într-o persoană depresivă ce nu se crede în stare de nimic, se lasă mereu condusă de alții, spiritul de turmă e motto-ul ei, având un foarte scăzut nivel de încredere în sine.
Nu e sustenabilă niciuna dintre variante și totuși așa trăim mulți dintre noi, oricât am încerca să ascundem cu zâmbete și măști false treaba asta.
Și astea se aplică indiferent că ești purtător de coaie, respectiv de vagin, în oricare combinație.

Și acum o să iau 3 situații concrete:
1. Cuplu romantic, fac sex, rămâne însărcinată, naște copil, după o lună / două înapoi la treabă.
2. Cuplu romantic, fac sex, rămâne însărcinată, naște copil, rămâne veșnic acasă să crească copilul și asta evident se poate repeta de mai multe ori.
3. Cuplu romantic, fac sex, rămâne însărcinată, naște copil, rămâne 1-2 ani cu copilul sa-l crească și apoi revine la serviciu, la ce-i plăcea sau ce-i aducea bani, după caz.

Exemplul #1 e tipic de manifestare doar a energiei masculine, copilul a fost ca un obiectiv dintr-un “check-list”, l-am bifat, mergem mai departe cu făcutul și dresul.
Exemplul #2 e tipic de manifestare doar a energiei feminine, totul e frumos, minunat, copilul dă sens vieții noastre, acum în sfârșit pot să nu mai fac nimic altceva decât să am grijă să crească (așa cum vreau eu) sănătos, să-l acopăr (sufoc chiar) cu iubirea mea.
Exemplul #3 e deja mult mai sustenabil pentru că permite manifestarea alternativă a ambelor tipuri de energie. Va fi mult mai ușor pentru ea și pentru familie în general să-și dorească un alt copil, să-i ofere și afecțiune, dar să îi și permită acelui copil o doză mult prea necesară de libertate. Pentru ea / el (care-o fi stând cu copilul acasă) mai înseamnă și că poate să-și vadă mai departe de viața personală.

Dacă nu te-ai prins, pentru redactarea acestui articol m-am folosit de ambele tipuri de energie.

In Lak’ech Ala K’in

Pentru o viață împlinită..

rustic-bedroom
P.S.(prescript :D) Cu ce-o să te delectezi mai jos e urmarea mult promisă la Pentru o viață liniștită..

Pentru o viață împlinită.. se condimentează cu trăitul momentului, eliberarea de gândire axată doar pe rezultat, se înalță nasul în vânt, se ciulesc urechile către pădure, ape curgătoare și triluri de păsări cântâtoare. Se privește adânc în suflet și se gustă apa de ploaie ce-ți curge șiroaie pe față, se împlântă fața în zăpada proaspăt ninsă. Apoi se lasă la foc molcom o vreme și apoi se amestecă repede și cu putere, se invocă zeii tăi, pacea. Iar apoi se împarte cu restul lumii.

E atât de simplu să fii împlinit, dar nouă ne place să ne băgăm singuri niste căpriori vârtoși în roate. Ne grăbim (spre ce?; la moarte ajungem toți), ne umplem timpul cu orice ar fi doar să fim / părem ocupați, ne relaxăm cu telefonul în mână, trăim pentru alții, trăim pentru bani, trăim pentru statut, trăim să tot acumulăm, facem sau ne facem de lucru. Trăim ?!?
Și nu, împlinit nu înseamnă că nu te mai enervezi, că nu-ți mai bagi picioarele din când în când, că nu te superi, că nu faci curățenie cu unele persoane din viața ta, că nu ai responsabilități, că nu ai obiective în viață, din contră, începi să-ți simți emoțiile cu adevărat, începi să te simți, te conectezi la tot, începi să iei decizii mai ușor, devii mai blând, mai bun, mai autentic, paradoxal mai hotărât.

Chiar mi-am dat seama că pentru mine fericire e tot procesul ăla care începe cu scrisul unui text rapid, țac pac, cum îmi vine, cu greșeli de ortografie, de exprimare, ca un tăvălug. Apoi la următoarea parcurgere încep și corectez din greșeli. La următoarea găsesc modalități să exprim mai bine, mai cu umor sau mai concis anumite pasaje sau idei. La următoarea poate colorez anumite părți din text pentru a le scoate în evidență. Și tot așa.. Cu fiecare etapă îmi place tot mai mult ce iese. Așa e viața, așa sunt relațiile, așa e pornitul la drum în orice, așa e munca, toate fire ale unui proces indisolubil.
Și tot acest proces este guvernat de IUBIRE de scris, IUBIRE de mine, IUBIRE de tine, IUBIRE de oameni.

Trăitul pentru și prin altcineva sau cum îmi trăiesc dragostea

Aici ar trebui să pun o poză, dar schimb tradiția, jos Ilie.., pozele, jos Pont.. pozele.

Cu toate că litri de cerneală și tuș s-au consumat, multe degete și-au tocit buricele pe tastaturi sau mașini de scris (hipster’s new toys) și multe voci s-au răcit degeaba (toamne toamne ce vorbă și asta) pe acest subiect, vreau să-mi exprim și eu concluziile din experiențele mele cu alții sau altele. Știu că ce urmează să scriu o să supere pe multă lume și nu zic asta ca să nu te mai superi, omule, ci că daaaa, foarte bine că te superi, poate ajungi și te enervezi chiar, turbezi și-ți schimbi oleacă perspectiva. Așa să-ți ajute ăl’ de sus (dacă ai mai citit alte articole de pe blog știi la ce mă refer aici).

De asemenea, dacă din tot ce am scris vreodată pe acest blog ai rămas cu impresia că sunt pervers(aici m-ai prins, cel puțin un pic sunt :D), misogin, misandru, anti-frumos, anti-dragoste, anti-bucurie, un trist tare dezamăgit de tot și toate și care urăște și e pornit împotriva a tot sau nu-ți place limbajul licențios atunci te rog să închizi pagina asta și să nu mai intri vreodată aici, mulțumesc. Trăiește te rog în bula ta de ce culoare o fi și continuă să citești texte care-ți confirmă ce știai deja și te fac să te simți bine legat de asta 🙂

Revin la subiectul frumos al acestei zile, cum mi-am petrecut viața trăind pentru sau prin altcineva. Nu, nu-i despre mine, e generic:

Eu îți vreau binele
Păi dacă îmi vrei binele, nu încerca să mi-l iei, nu încerca să mă controlezi să fac ce vrei și cum vrei tu (punct)

Ăla / aia nu-s buni pentru tine
De când pizda mă-sii sau pula lu’ tată-său și cu ce drept poate să-mi zică mie, om adult, rațional (cu mici devieri acceptabile :D) ce alegeri să fac vizavi de alți oameni, anturaj, stil de viață, cumpărături? ‘ai mă leși? Ți-am cerut sfatul ?!?

Noi tot ce facem, facem pentru tine
Dacă pe tine te face asta fericit, du-te înainte, dar nu ți-am cerut-o și nu aștepta nimic în schimbul unei chestii pe care o faci din proprie inițiativă.

Sunt fericit dacă ea/el/ei sunt fericiți
Dacă nu ai partea din creier responsabilă de trăitul emoțiilor grav afectată, e evident că te afectează atunci când celor dragi, prieteni, cunoscuți, iubit(ă), soț(ie), copii, nepoți, amanț(i/e) li se întâmplă ceva negativ, au diverse probleme sau mor.
Însă dacă totul depinde de acele persoane, oricât de dragi ți-ar fi, vreau să iei în considerare următorul lucru, dacă ajungi în viață ca toate persoanele cele mai dragi ce le ai în momentul de față să dispară, ce-o să faci? Chiar, ce?

Vreau să închei cu unul din cele mai tâmpite exemple de dovezi de dragoste din istorie, și anume Romeo & Juliet. Doar atât putem? Eu zic că putem mai mult.

Răspunsul la întrebarea ce probabil te frământă e că DA sau NU, depinde cum o pui, nu știu ce-i aia dragoste nemăsurată, totală, în care nimic nu mai contează, se reface ozonul, se reglează clima și porumbeii alb-rozalii cântă înșirați în cârduri de inimioară deasupra. Nu știu de ea, mai ales dacă o numești dragoste, eu credeam că dragostea înseamnă luptă, transpirație, construit, evoluat împreună, cu compromisuri, cu sex murdar, cu independență în dependență, trăit emoții diverse, conexiune emoțională / spirituală, fie că ești în unu sau în doi. Na, atâta pot eu acum.

Să fii iubit(ă) !!

Am chef..

salt_tandem_1

Am chef să scriu cu fervoare,
Dar ideile s-au răsculat
Împotriva celor necesare,
Și beat de viață, răzbat,

Am chef să număr gânduri,
Dar ale naibii rânduri, rânduri,
Se dau de ceasul morții toate,
Și mă dau rece deoparte,

Am chef să alerg golit
De griji și vânt neviscolit,
Ca doar e vară verde,
Chiar, cine mai crede?

Am chef să cânt, să șed,
Să plâng, să râd nebun,
Și-mi place să cred,
Ca așa devin mai bun,

Am chef să mă fac de râs,
Ca o restaurare nereușită,
Să se plângă criticii de mine,
Iar eu să râd de mama lor.

Am chef să fiu viu,
Și cine te oprește, zise?,
Nimeni, poate doar tu,
Sau eu, mergi înainte!