Lecția #1

sadhguru-mystic-guru-04-20110401_chi_0164-ee
Noi oamenii suntem atâta de egoiști, dobitoci și înguști ca perspectivă, încât:
– dacă te porți frumos/decent și faci complimente, probabil că vrei ceva de la ei (nu contează că-i vorba de bărbați sau femei)
– dacă îi contactezi prea des, ce dracu’ tot vrei de la mine, n-ai de lucru?
– dacă nu-i contactezi, ești nașpa bă nașpa care ești, ce plm/pdm, aștepți să te caut doar eu?
– dacă-i ajuți e normal, la ordinea zilei
– dacă nu-i ajuți/îi refuzi ești egoist și zgârcit
Fii bun și ignoră-i ! În felul ăsta ești și… bun și ferit.

Bârloțenie de Crăciun

“Bueeei da’ mă lăsați cu cretinitatea aia cu vârsta e doar un număr? E ce vreți voi, mămăligă cu brâ’ cu la’, lampa lui Alladin, fă ce poți face până ești în putere că la un moment dat crapi, natural, accidental sau după multe aripioare picante ori o comă alcoolică.”
Ăsta e fragment din următorul meu volum de înaltă sinteză filosofică: “De Crăciun fii mai bun!!”

Unde-i lege nu-i tocmeală

quote-competition-is-the-law-of-the-jungle-but-cooperation-is-the-law-of-civilization-peter-kropotkin-102-30-38
Legea, regulile, religiile, sistemele, ideologiile au fost inventate de om ca să-l ferească pe om de el însuși, să nu ne amăgim că ar fi altfel. Da, o parte dintre oameni au profitat de ele să obțină putere nelimitată, dar e o treabă cât se poate de naturală. Nu mai avem triburi dar avem o altfel de ierarhie globală.
Cred că multă lume preferă o lume fără reguli, să poată face fiecare ce vrea când vrea. Eu la fel, recunosc, cel puțin la nivel teoretic.
Problema e că civilizația actuală a ajuns la nivelul la care e datorită regulilor / legilor (monogamia e una dintre ele, pedepsirea criminalității e alta), da, contribuie la dezvoltare și descoperirile științifice, medicale, transporturi rapide, comunicare instantă etc. dar în primul rând sunt reguli scrise și nescrise care ne-au purtat unde suntem azi și fără de care nu erau cele enumerate mai înainte.
Dacă ne-am întoarce toți la “natură”, vorba vine, pe lângă anumite instincte bune ce ne-au ajutat să supraviețuim și să ne înmulțim vor ieși la iveală și instinctele primare.
Da, în situația de revenire la “natură” omul va ucide fără milă pe altul ca să supraviețuiască și-l va și mânca; barbații care sunt mai puternici și mai impunători (în ziua de azi din ce în ce mai puțini :))) ) din toate punctele de vedere vor acapara toate femeile comunității și desigur că ciuciu descoperiri științifice și avansări în diverse domenii. Bărbații, ca adevărații romantici ai speciei umane, au dus războaie, au construit, au înrobit, au cercetat, au filosofat, au scris proză și poezie pentru că e natura lor să FACĂ, dar în același timp și pentru a DEMONSTRA romantismul lor femeilor pe care le AVEAU sau pe care vroiau să le AIBĂ.
Natural oamenii, în special bărbații trăiesc în spiritul competiției, femeile sunt pentru cooperare. În ziua de azi se încurajează foarte mult cooperarea pentru că trăim de vreo 60 de ani sub imperiul feminismului, al “hai să facem totul egal, o aberație de nivel cosmic” și asta guvernează multe aspecte ale vieții noastre.
În momentul de față, părerea personală e că suntem la un final de eră, foarte multe sisteme sunt negate/anihilate/ignorate.
Sunt curios ce începe, ce punem în loc sau dacă mai începe ceva.

Întrebarea evoluției

Bărbatul: Ăsta e, atâta pot?
Femeia: Ăsta e, atâta pot?
Deși e aceeași întrebare, bărbatul se referă la scopul și rostul vieții sale, la ce-a realizat sau nu.
Femeia în schimb e în dubiu legat de bărbatul pe care e pe cale să-l aibă sau îl are deja în viața ei. Dacă e maxim genetic și masculinitate din ceea ce poate atrage ea.

Ciclul ăsta face ca să evoluăm ca specie și de ce nu, civilizație.

Poveste de Crăciun

cra%cc%86ciun_fii_mai_bun
După multă vreme în care slugile sale au fost ascultătoare și i-au făcut pe plac se trezește într-o zi boierul și-și dă seama că iobagul nu mai crede în și nu mai e afectat de Dumnezeu, religie, rușine socială, dar totuși vrea în continuare să muncească cineva pentru el, așa că începe să-și facă un plan:
– dacă se îmbolnăvește, are nevoie de banii pe care-i ia muncind pentru mine, buun, ia să vedem ce fac prietenii mei de prin laboratoare;
– totuși dacă Dumnezeu nu mai e, măcar niște francmasoni, evrei și niște extratereștri gri sau reptilieni care vor să ne extermine oricând și sunt deja printre noi facem să fie;
– hai să le dăm atâta libertate de să le iasă pe nas, nu mai știi care e femeie, bărbat, facem genul o construcție socială, uau, bună idee, cum de nu m-am mai gândit;
– au fost oropsite femeile, hai să-i oropsim și pe bărbați, asta oricum merge mereu în ambele direcții, femeile au nevoie de bărbați, la fel și viceversa;
– aaa, daa, de ce să nu lucreze și femeile cot la cot cu bărbații, mai mulți bani și mai multă putere tot pentru mine;
– cât mai multe credințe mărunte, confuzie, zi-le măi Anonymous ceva, să nu se poată alia mai mulți de câteva sute în jurul unei idei, credințe, filsofii și de preferat să se schimbe toate astea o dată cu apariția sau dispariția blugilor rupți, respectiv pantalonilor cu talie joasă, talie înaltă;
– să nu fie ei cuminți c-apoi le zic că la un moment dat îi va cuceri și-i va face sclavi inteligența artificală și roboții, hmm, noul baubau, totuși sper să nu-și amintească de mitul luciferic;
– nu mai am alte idei, dar cred că ajung deocamdată astea pentru vreo sută două de ani;

Dependență

dan-bilzerian

Am o gagică frumoasă, știe cum să mă atragă, se pricepe să mă intrige, să mă excite, să mă perpelească, iar atunci când n-o bag în seamă are grijă să se manifeste, să ceară atenție și desigur de obicei o și.. primește. Uneori face pe victima, fabrică tot felul de probleme și așteaptă să le rezolv, cu ea, doar cu ea, desigur că niciodată nu se rezolvă toate, uneori chiar deloc.
Alteori face pe salvatoarea și mă atrage în mrejele ei, eu credul crezând că mă va ajuta să-mi satisfac eu nevoile, să-mi rezolv problemele, dar de fapt ulterior rămân doar cu un gust searbăd și ea râde satisfăcută că a primit doza de afecțiune și atenție necesară, îi crește “sufletul”.

Și gagica asta a mea poartă nume diferite, depinde de anotimp, perioadă a zilei și până la urmă depinde și de cine-i ăsta care scrie sau depinde ce rol joacă, pardon, joc.
Poate s-o cheme plăcere și îi place să fie incitată frecvent de alcool, droguri, sex ocazional.
Poate s-o cheme mai sofisticat rețea socială, având tot felul de porecle, gen Facebook, Instagram, Snapchat și-i place atenția și vizitele lungi în care te pierzi într-însa, nu altceva.
Interesant că poate să se numească și ființă, de-asta pe 2 picioare, cu creier și conștiință, fac și-mi face, face și-i fac, o satisfac, mă satisface și tot așa, dar musai să fie în perechi bine legate și condiționate, altfel se lasă cu scandal.
Poate să se numească telefon sau mașină și am grijă de ele într-o nebunie, să îndrăznească cineva să se dea la ele, sunt alte mele, cele mai cele.

Partea și mai interesantă devine atunci când nu mai fac diferența între mine și gagica asta a mea, devenim niște siamezi, împărțim plămâni, ficat, inimă și suntem frumoși așa, doar noi amândoi.

Dar eu cred că sunt independent și liber. Ai fost, zice EA.
Bine, atunci vreau să redevin, sunt, ce mai, adio, te părăsesc gagica mea.

Aha, vedem. Da, nu ne mai vedem.

Egointeresismul

there-is-no-fucking-you-there-is-only-me
Mâncând un piure de cartofi făcut cu lapte și unt și niște mușchi nețigănesc puțin abțiguit de uleiul încins refolosit, totul asezonat cu castraveți bine murați de la a mea mamă, m-a lovit așa o chestie ce mă deranjează la oamenii (mai ales femeile, că oameni sunt și ele) din jurul meu de câțiva ani încoace. Bine, mă deranjează și-mi trece repede, că doar fiecare în sau cu pizda mă-sii, doar că văd că se tot repetă, se tot împute treaba.
Îmi amintesc că în perioada facultății mă simțeam ca un zeu al chat-ului (nu pentru că eram eu un Don Juan cu femeile, ci pentru că petreceam foarte mult timp făcând asta, adică chatuind). Pe ăla local din cămin, pe hi5, pe yahoo messenger și ce sistem de chat oi mai fi folosit. Mă cunoșteam cu fata și dacă părea interesant pentru amândoi ne întâlneam. Nu se întâmpla oricum așa des cum mi-aș fi dorit :D.
În fine, ideea e că așa pe chat, din spatele tastaturii, cu ochii injectați dupa 20 de ore de nesomn și murdar pe gură de al n-șpelea corn cu gem sau ciocolată eram totuși curioși unul de celălalt, de viața celuilalt și în funcție de ce aflam, fie adevărat sau inventat, ne întâlneam sau ba.
Între timp, folosesc infinit mai rar modalitatea asta de comunicare, prefer comunicarea față în față dacă se poate și e ceva important de spus. Hai să ne întâlnim dragă otee, dulce mireas(m)ă și vedem dacă din fizic, din vorbe, din gesturi, din ticuri, din felul cum ne simțim unul lângă și cu celălalt, chimie, energie, de toate, vrem să ne mai vedem, punem de-o zeamă acră gătită împreună sau ba.
Ce să-ți spun, în ziua de azi multe nu-s mai interesate cu adevărat de viața ta, de ce faci tu, ce-ți place, ce te gâdilă, ce te face să tresari de frică sau de plăcere, ce te mână așa în viață înainte, care-i flacăra olimpică personală?
Totul e indirect și hai să vedem dacă omul ăsta ce se crede bărbat din fața mea are ceva ce-mi poate satisface mie ca interese de femeie, că or fi emoționale, că or fi de natură fizică (plata în natură e cea mai plăcută), că or fi financiare, că or fi câte un pic din fiecare, dar nu cumva să întreb direct să aflu de alea ce le înșiram eu mai sus despre celălalt.

Curiozitate, interes real în cealaltă persoană? Ce-s alea? Câte se iau pe zi?

Rămâi siderat, pentru că eu sunt genul care dacă mă interesează ceva întreb, evident că-mi trag și eu concluziile mele din răspunsuri dar întreb, uneori și de la cea mai prostească și aparent copilărească întrebare, gen “ce culoare preferată ai” se pot naște niște discuții senzaționale și poți afla mult mai multe decât dacă-l iei pe ocolite cu tot felul de apropouri sau îl întrebi pe ălălalt, tu crezi în Dumnezeu, sau în ce crezi tu? În sfântul duh, aleluia, mniezoooo.

Bueeei, unde-i autenticitatea, femeilor, atâta puteți? Acu serios ! Știu că sunteți care puteți mai mult. V-am cunoscut, vă știu ;).
Însă dacă indirecte și interese îți cauți, asta o să și găsești, garantat !
Și dup-aia vii și te plângi că nu ai cu cine să “frecventezi” o relație normală, nu mai înțelegi ce vor bărbații, ai nu mă înnebuni ?!?
Relații normale care de fapt ar trebui să fie senzaționale, magice, extraordinare, de povestit.

Și acum vă pup, pa, că am treabă, musai să am grijă de mine 😉 !