Bârloțenie de Crăciun

“Bueeei da’ mă lăsați cu cretinitatea aia cu vârsta e doar un număr? E ce vreți voi, mămăligă cu brâ’ cu la’, lampa lui Alladin, fă ce poți face până ești în putere că la un moment dat crapi, natural, accidental sau după multe aripioare picante ori o comă alcoolică.”
Ăsta e fragment din următorul meu volum de înaltă sinteză filosofică: “De Crăciun fii mai bun!!”

Poveste de Crăciun

cra%cc%86ciun_fii_mai_bun
După multă vreme în care slugile sale au fost ascultătoare și i-au făcut pe plac se trezește într-o zi boierul și-și dă seama că iobagul nu mai crede în și nu mai e afectat de Dumnezeu, religie, rușine socială, dar totuși vrea în continuare să muncească cineva pentru el, așa că începe să-și facă un plan:
– dacă se îmbolnăvește, are nevoie de banii pe care-i ia muncind pentru mine, buun, ia să vedem ce fac prietenii mei de prin laboratoare;
– totuși dacă Dumnezeu nu mai e, măcar niște francmasoni, evrei și niște extratereștri gri sau reptilieni care vor să ne extermine oricând și sunt deja printre noi facem să fie;
– hai să le dăm atâta libertate de să le iasă pe nas, nu mai știi care e femeie, bărbat, facem genul o construcție socială, uau, bună idee, cum de nu m-am mai gândit;
– au fost oropsite femeile, hai să-i oropsim și pe bărbați, asta oricum merge mereu în ambele direcții, femeile au nevoie de bărbați, la fel și viceversa;
– aaa, daa, de ce să nu lucreze și femeile cot la cot cu bărbații, mai mulți bani și mai multă putere tot pentru mine;
– cât mai multe credințe mărunte, confuzie, zi-le măi Anonymous ceva, să nu se poată alia mai mulți de câteva sute în jurul unei idei, credințe, filsofii și de preferat să se schimbe toate astea o dată cu apariția sau dispariția blugilor rupți, respectiv pantalonilor cu talie joasă, talie înaltă;
– să nu fie ei cuminți c-apoi le zic că la un moment dat îi va cuceri și-i va face sclavi inteligența artificală și roboții, hmm, noul baubau, totuși sper să nu-și amintească de mitul luciferic;
– nu mai am alte idei, dar cred că ajung deocamdată astea pentru vreo sută două de ani;

Ființa dereglată, obsedată și scelerată

 

yinyang-eye

Cuvânt înainte: Era musai ca titlul să fie cât de cât șocant, că dacă scriam D’ale energiei nu intra nici pula. Așa că bine-ai venit măi p..ersoană dragă, frumoasă și plină de acțiune și iubire și tot ce mai vrei !!

Nu știu alții cum sunt, dar eu nu pot sta în modul “făcut”, “direcție”, “acționat”, “dus/venit cu scop precis”, “planificat”, “organizat” permanent.
Mă obosește, mă sleiește, apare stresul și atunci intru în modurile “uitat la tavan”, “citit ceva frumos”, “plimbare pe afară fără scop”, “comunicat cu oameni”, “dat pe feisbuc”, “sună un prieten”, “văzut ceva emoționant sau educativ”, “scris un nou articol”, “jucat / comunicat cu câinele”, “imaginat noi lucruri de făcut / organizat” etc.

Mi-am organizat viața atât de mult și meticulos cum n-am crezut că e posibil la un aiurit și o personalitate atât de volatilă și nonconformistă ca mine (nonconformist nu înseamnă multe tatuaje, piercinguri și un mod ciudat de a te îmbraca), folosindu-mă de resursele energiei masculine(alea cu făcut / organizat / scopuri cât mai precise).
Am contrabalansat cu manifestările de energie feminină de care tocmai ziceam (gen uitat pe pereți, compus aforisme, ascultat oameni, ajutat alte persoane, creat și imaginat oportunități de a mă simți împlinit etc).

Așadar, ce-l face pe om obsedat, bolnav, dereglat? Faptul că n-are bani, faptul că nu e căsătorit, că n-are copii, că n-are serviciu, că i-a murit nu știu cine apropiat, că nu-i iese ceva atunci când vrea? Pot și astea să-și aducă aportul, însă problema de fond e cu totul alta.
Nu știm să ne manifestăm alternativ cele 2 forme de energie.
Energia masculină cu energie feminină reprimată te transformă într-o persoană mereu stresată, agitată, nerăbdătoare, insomniacă, care vrea neapărat să aibă tot timpul dreptate, nu poate efectiv sta locului, cu o încredere în sine supraevaluată.
Energia feminină cu energie masculină reprimată te transformă într-o persoană depresivă ce nu se crede în stare de nimic, se lasă mereu condusă de alții, spiritul de turmă e motto-ul ei, având un foarte scăzut nivel de încredere în sine.
Nu e sustenabilă niciuna dintre variante și totuși așa trăim mulți dintre noi, oricât am încerca să ascundem cu zâmbete și măști false treaba asta.
Și astea se aplică indiferent că ești purtător de coaie, respectiv de vagin, în oricare combinație.

Și acum o să iau 3 situații concrete:
1. Cuplu romantic, fac sex, rămâne însărcinată, naște copil, după o lună / două înapoi la treabă.
2. Cuplu romantic, fac sex, rămâne însărcinată, naște copil, rămâne veșnic acasă să crească copilul și asta evident se poate repeta de mai multe ori.
3. Cuplu romantic, fac sex, rămâne însărcinată, naște copil, rămâne 1-2 ani cu copilul sa-l crească și apoi revine la serviciu, la ce-i plăcea sau ce-i aducea bani, după caz.

Exemplul #1 e tipic de manifestare doar a energiei masculine, copilul a fost ca un obiectiv dintr-un “check-list”, l-am bifat, mergem mai departe cu făcutul și dresul.
Exemplul #2 e tipic de manifestare doar a energiei feminine, totul e frumos, minunat, copilul dă sens vieții noastre, acum în sfârșit pot să nu mai fac nimic altceva decât să am grijă să crească (așa cum vreau eu) sănătos, să-l acopăr (sufoc chiar) cu iubirea mea.
Exemplul #3 e deja mult mai sustenabil pentru că permite manifestarea alternativă a ambelor tipuri de energie. Va fi mult mai ușor pentru ea și pentru familie în general să-și dorească un alt copil, să-i ofere și afecțiune, dar să îi și permită acelui copil o doză mult prea necesară de libertate. Pentru ea / el (care-o fi stând cu copilul acasă) mai înseamnă și că poate să-și vadă mai departe de viața personală.

Dacă nu te-ai prins, pentru redactarea acestui articol m-am folosit de ambele tipuri de energie.

In Lak’ech Ala K’in

Pentru o viață împlinită..

rustic-bedroom
P.S.(prescript :D) Cu ce-o să te delectezi mai jos e urmarea mult promisă la Pentru o viață liniștită..

Pentru o viață împlinită.. se condimentează cu trăitul momentului, eliberarea de gândire axată doar pe rezultat, se înalță nasul în vânt, se ciulesc urechile către pădure, ape curgătoare și triluri de păsări cântâtoare. Se privește adânc în suflet și se gustă apa de ploaie ce-ți curge șiroaie pe față, se împlântă fața în zăpada proaspăt ninsă. Apoi se lasă la foc molcom o vreme și apoi se amestecă repede și cu putere, se invocă zeii tăi, pacea. Iar apoi se împarte cu restul lumii.

E atât de simplu să fii împlinit, dar nouă ne place să ne băgăm singuri niste căpriori vârtoși în roate. Ne grăbim (spre ce?; la moarte ajungem toți), ne umplem timpul cu orice ar fi doar să fim / părem ocupați, ne relaxăm cu telefonul în mână, trăim pentru alții, trăim pentru bani, trăim pentru statut, trăim să tot acumulăm, facem sau ne facem de lucru. Trăim ?!?
Și nu, împlinit nu înseamnă că nu te mai enervezi, că nu-ți mai bagi picioarele din când în când, că nu te superi, că nu faci curățenie cu unele persoane din viața ta, că nu ai responsabilități, că nu ai obiective în viață, din contră, începi să-ți simți emoțiile cu adevărat, începi să te simți, te conectezi la tot, începi să iei decizii mai ușor, devii mai blând, mai bun, mai autentic, paradoxal mai hotărât.

Chiar mi-am dat seama că pentru mine fericire e tot procesul ăla care începe cu scrisul unui text rapid, țac pac, cum îmi vine, cu greșeli de ortografie, de exprimare, ca un tăvălug. Apoi la următoarea parcurgere încep și corectez din greșeli. La următoarea găsesc modalități să exprim mai bine, mai cu umor sau mai concis anumite pasaje sau idei. La următoarea poate colorez anumite părți din text pentru a le scoate în evidență. Și tot așa.. Cu fiecare etapă îmi place tot mai mult ce iese. Așa e viața, așa sunt relațiile, așa e pornitul la drum în orice, așa e munca, toate fire ale unui proces indisolubil.
Și tot acest proces este guvernat de IUBIRE de scris, IUBIRE de mine, IUBIRE de tine, IUBIRE de oameni.

Trăitul pentru și prin altcineva sau cum îmi trăiesc dragostea

Aici ar trebui să pun o poză, dar schimb tradiția, jos Ilie.., pozele, jos Pont.. pozele.

Cu toate că litri de cerneală și tuș s-au consumat, multe degete și-au tocit buricele pe tastaturi sau mașini de scris (hipster’s new toys) și multe voci s-au răcit degeaba (toamne toamne ce vorbă și asta) pe acest subiect, vreau să-mi exprim și eu concluziile din experiențele mele cu alții sau altele. Știu că ce urmează să scriu o să supere pe multă lume și nu zic asta ca să nu te mai superi, omule, ci că daaaa, foarte bine că te superi, poate ajungi și te enervezi chiar, turbezi și-ți schimbi oleacă perspectiva. Așa să-ți ajute ăl’ de sus (dacă ai mai citit alte articole de pe blog știi la ce mă refer aici).

De asemenea, dacă din tot ce am scris vreodată pe acest blog ai rămas cu impresia că sunt pervers(aici m-ai prins, cel puțin un pic sunt :D), misogin, misandru, anti-frumos, anti-dragoste, anti-bucurie, un trist tare dezamăgit de tot și toate și care urăște și e pornit împotriva a tot sau nu-ți place limbajul licențios atunci te rog să închizi pagina asta și să nu mai intri vreodată aici, mulțumesc. Trăiește te rog în bula ta de ce culoare o fi și continuă să citești texte care-ți confirmă ce știai deja și te fac să te simți bine legat de asta 🙂

Revin la subiectul frumos al acestei zile, cum mi-am petrecut viața trăind pentru sau prin altcineva. Nu, nu-i despre mine, e generic:

Eu îți vreau binele
Păi dacă îmi vrei binele, nu încerca să mi-l iei, nu încerca să mă controlezi să fac ce vrei și cum vrei tu (punct)

Ăla / aia nu-s buni pentru tine
De când pizda mă-sii sau pula lu’ tată-său și cu ce drept poate să-mi zică mie, om adult, rațional (cu mici devieri acceptabile :D) ce alegeri să fac vizavi de alți oameni, anturaj, stil de viață, cumpărături? ‘ai mă leși? Ți-am cerut sfatul ?!?

Noi tot ce facem, facem pentru tine
Dacă pe tine te face asta fericit, du-te înainte, dar nu ți-am cerut-o și nu aștepta nimic în schimbul unei chestii pe care o faci din proprie inițiativă.

Sunt fericit dacă ea/el/ei sunt fericiți
Dacă nu ai partea din creier responsabilă de trăitul emoțiilor grav afectată, e evident că te afectează atunci când celor dragi, prieteni, cunoscuți, iubit(ă), soț(ie), copii, nepoți, amanț(i/e) li se întâmplă ceva negativ, au diverse probleme sau mor.
Însă dacă totul depinde de acele persoane, oricât de dragi ți-ar fi, vreau să iei în considerare următorul lucru, dacă ajungi în viață ca toate persoanele cele mai dragi ce le ai în momentul de față să dispară, ce-o să faci? Chiar, ce?

Vreau să închei cu unul din cele mai tâmpite exemple de dovezi de dragoste din istorie, și anume Romeo & Juliet. Doar atât putem? Eu zic că putem mai mult.

Răspunsul la întrebarea ce probabil te frământă e că DA sau NU, depinde cum o pui, nu știu ce-i aia dragoste nemăsurată, totală, în care nimic nu mai contează, se reface ozonul, se reglează clima și porumbeii alb-rozalii cântă înșirați în cârduri de inimioară deasupra. Nu știu de ea, mai ales dacă o numești dragoste, eu credeam că dragostea înseamnă luptă, transpirație, construit, evoluat împreună, cu compromisuri, cu sex murdar, cu independență în dependență, trăit emoții diverse, conexiune emoțională / spirituală, fie că ești în unu sau în doi. Na, atâta pot eu acum.

Să fii iubit(ă) !!

Acest articol este original.. sau nu

crazy_reality_different

Ce este originalitatea? Noutate, invenție, inovație, ceva ce n-a mai fost făcut sau gândit până acum?
Jacques Fresco susține că de fapt noi nu inventăm nimic, doar ne folosim de ce există.
În acest context, ceea ce considerăm noi originalitate ar fi doar punerea într-un context nou, crearea de legături noi între aceleași piese.

Chiar dacă personal nu sunt de acord în totalitate cu el (oricum de fapt în funcție de un anumit sistem de referință poți argumenta cum că ceva e fals sau adevărat), e destul de evident că o persoană normală nu poate să gândească în afara contextului familial, tribal sau cultural. Toate ideile care ne vin sub o forma sau alta sunt copiate sau cel mult derivate din discuții cu ceilalți, din ce percepem cu cele 5 simțuri clasice.

Fără să cauți pe Google, spune-mi de unde i-a venit omului ideea de inventa roata, bicicleta, automobilul ? Poate după ce-a văzut Flintstones?!? Din filmele Western în care vântul formează câte-un rotocol de fân pe care-l rostogolește pe drum ?!? Sau era vreun animal preistoric ce se deplasa rostogolindu-se pe cocoașă și care a dispărut înaintea apariției omului modern?

Și chiar dacă am lua totul din natură, din univers, ideea e că tot trebuie să aplici o anumită creativitate (de unde-o luăm, cred că de la Soare) ca să execuți ceea ce vrei să imiți / obții.

Și oricât am încerca să reducem totul la o particulă microscopică, la vibrație, la energie, care sunt desigur importante, noi oamenii suntem frumoși, originali, prin micile diferențe între structura ADN-ului, felul cum simțim, felul cum ne exprimăm, un nas mai mare sau mai mic, faptul că putem privi același copac și să percepem cu totul altceva.

Ziua XXX

naughty 2

Deci nu mai pot cu zilele astea în care trebuie să sărbătorim, să facem sau să ne bucurăm de chestii normale, uzuale ce țin de viața omului. Hai să inventăm o zi a nașterii, ups, nu mai trebuie c-o avem pe a “Domnului”, hai să inventăm o zi a morții / morților, nup, le avem deja și pe astea, cu învierea cum stăm, tot bine, același “Domn” în rol principal. Pot continua așa într-o veselie cu iz de tristețe cu ziua bărbatului, a femeii, a mamei, a tatălui, a copilului, a îndrăgostirii, a florilor, a luptei împotriva “te miri ce-au mai scos”, a Pământului (râde și cu curul planeta asta de noi), a luminii, a prostiei (asta din păcate cred că totuși lipsește), a internetului, a vaselor murdare (nici asta nu cred că e, dar nu mai contează) etc.

Propun deci, așadar și prin urmare, după o lungă analiză pseudo-filosofică de mare încărcare mistico-ezoterică, înființarea unei zile ce ne lipsește, ziua sexului, dă-o naibii, o avem pe asta cu îndrăgostirea (importată, autohtonă, nu mai contează), dar cu sexul ce facem? Ce s-ar mai bucura (sau ce suprize ar avea) cuplurile astea care după 10-15 ani s-ar vedea unul pe celălalt din nou dezbrăcați, dezlegare la “pornoace” fără inhibiții, orgie tată, străzi goale sau pline de oameni goi, depinde de inhibiții, mulți care ar trece pentru o zi de la sex de unul la sex în doi sau mai mulți, nebunie, eliberare, artificii, gemete, orgasmică zi.

Și dup-aia, gata, stop, adunați-vă jucăriile (erotice sau ba), ia vedeți-va de treabă oameni buni, băgați din greu, indiferent că vă place sau ba ce faceți si cât câștigați, sunt facturi de plătit, guri de hrănit.
Dar nu uitați, nu trageți degeaba, la anul vă așteaptă o altă zi de sărbătorit sexul.