Bârloțenie de Crăciun

“Bueeei da’ mă lăsați cu cretinitatea aia cu vârsta e doar un număr? E ce vreți voi, mămăligă cu brâ’ cu la’, lampa lui Alladin, fă ce poți face până ești în putere că la un moment dat crapi, natural, accidental sau după multe aripioare picante ori o comă alcoolică.”
Ăsta e fragment din următorul meu volum de înaltă sinteză filosofică: “De Crăciun fii mai bun!!”

Advertisements

Poveste de Crăciun

cra%cc%86ciun_fii_mai_bun
După multă vreme în care slugile sale au fost ascultătoare și i-au făcut pe plac se trezește într-o zi boierul și-și dă seama că iobagul nu mai crede în și nu mai e afectat de Dumnezeu, religie, rușine socială, dar totuși vrea în continuare să muncească cineva pentru el, așa că începe să-și facă un plan:
– dacă se îmbolnăvește, are nevoie de banii pe care-i ia muncind pentru mine, buun, ia să vedem ce fac prietenii mei de prin laboratoare;
– totuși dacă Dumnezeu nu mai e, măcar niște francmasoni, evrei și niște extratereștri gri sau reptilieni care vor să ne extermine oricând și sunt deja printre noi facem să fie;
– hai să le dăm atâta libertate de să le iasă pe nas, nu mai știi care e femeie, bărbat, facem genul o construcție socială, uau, bună idee, cum de nu m-am mai gândit;
– au fost oropsite femeile, hai să-i oropsim și pe bărbați, asta oricum merge mereu în ambele direcții, femeile au nevoie de bărbați, la fel și viceversa;
– aaa, daa, de ce să nu lucreze și femeile cot la cot cu bărbații, mai mulți bani și mai multă putere tot pentru mine;
– cât mai multe credințe mărunte, confuzie, zi-le măi Anonymous ceva, să nu se poată alia mai mulți de câteva sute în jurul unei idei, credințe, filsofii și de preferat să se schimbe toate astea o dată cu apariția sau dispariția blugilor rupți, respectiv pantalonilor cu talie joasă, talie înaltă;
– să nu fie ei cuminți c-apoi le zic că la un moment dat îi va cuceri și-i va face sclavi inteligența artificală și roboții, hmm, noul baubau, totuși sper să nu-și amintească de mitul luciferic;
– nu mai am alte idei, dar cred că ajung deocamdată astea pentru vreo sută două de ani;

Dilema prieteniei feminino-masculine

friends_with_benefits

Se poate? Se poate, zic atât femei cât și bărbați.
Acum hai să definim întâi prietenia în termenii mei, colocviali:

Prietenie e o împreunare între 2 persoane oarecare pe care le leagă cel puțin o valoare, un interes, sau o pasiune, se susțin reciproc și petrec timp împreună mai mult decât cu o altă persoană oarecare de pe stradă, cunoștință, dar exclude interacțiunea sexuală, suntem prieteni sau ce plua mea?!?

Hai să ne băgăm în mintea femeii, periculos, știu, promit că nu mai fac până data viitoare, dar hai totuși să încercăm să ne imaginăm dilemele femeiești legate de prietenia cu bărbatul:
Dacă mie îmi place de gagiul ăsta și lui nu-i place de mine nu vreau să fiu prietenă cu el c-o să-mi amintească mereu de ce nu-s dorită.
Dacă eu știu sau cred că e atras de mine dar mie nu-mi place de el, atunci nu vreau să fiu prietenă cu el și să risc să se dea mereu sexual la mine, sunt o doamnă, ce zdipa mea.
Dacă am ajuns să am un iubit / soț atunci nu pot să fiu prietenă cu el că o să fie ăsta al meu gelos, hmm, dar poate n-ar fi rău totuși să-l fac din când în când gelos, hai totuși să-l țin pe aproape, dar nu vreau să fie chiar prietenul meu.
Dacă tipul ăla ce mă atrage are acum o iubită / soție, cu ce e aia mai bună decât mine, nici măcar prieteni nu mai vrea să rămânem, așa ușor se renunță la o prietenie?

Ce e foarte interesant e că pare că cele mai ușor de menținut și frumoase prietenii sunt atunci când ambii, atât femeia, cât și bărbatul sunt singuri, neimplicați în vreo relație de-asta romantică monogamă. Și dacă așa stau lucrurile, atunci măcar să avem niște beneficii de pe urma prieteniei, ce plua mea și ce zdipa ei ;).

Așa-s eu !


Paranteză:

A început lumea să urle că de ce nu mai scriu pe blog, aruncă după mine, vorbe grele, pruncii nu se mai pot naște, Oltul s-a oprit pregătindu-se să curgă înapoi spre izvor, Marea Neagră nu mai face valuri, neamuri și părinți mă dezmoștenesc.

Uai, m-am trezit, revenind la subiect:

– Așa-s eu!
– Hmm? Adică furios, anxios, agitat, supărat, bucuros, depresiv sau melancolic? Una dintre ele sau pot să aleg o combinație?
Nu, dragule / drago, n-ai cum, alea-s emoții, tu ești om, ființă, cu eticheta de Georgică, Sânziana sau cum te-o chema, pusă probabil de părinți care au avut fiecare în parte revelații divine, om evoluat (în teorie) care daaa, are emoții, are sentimente și un șir nesfârșit de gânduri.

“Așa-s eu, că-ți place sau nu”, “ia-mă cum sunt”. Buuun, dar de ce trebuie să fii și prost (informat)? Ce te grăbești ca de Black Friday să te asociezi cu / reduci la alea ce le-am scris deja mai sus, gânduri, emoții, sentimente ?
Un simplu verb (da, asta e, se lasă cu puțină gramatică) face diferența.
Așa sunt o transformi transcedental sau pur și simplu o bagi în a lui tată-său sau a mă-sii și devine așa mă simt, am o stare de [completează cu emoția potrivită (se acceptă și comparații alimentare, cacao etc.)].

Automat puterea de a te autodefini și a-ți controla emoțiile / sentimentele trece în mâna ta.
Testează și o să simți diferența (cred că mă apuc serios de marketing).
Așa.. să fie !

3 doamne și.. toate 3(latest edit :D)

three_graces
Mi-a picat fisa așa ca la un automat care nu mai are să dea rest și începi să-l miști, să-l tragi, îi aplici niște pumni și picioare de-o finețe și precizie ceasornicărească și hopa, într-un sfârșit cade cornul cu ciocolată “7minuni” după care-ți zvâcneau tâmplele și îți icnea mucoasa stomacală.

Nu te aștepta la prea multe după introducerea asta pompoasă, până aici cu frumosul.
Ia să privim cu estetica realismului mai puțin frumos, femeile și felul cum ele se implică într-o relație. Poate fi chestiune de caracter, poate fi și de context în viață, da, poate..

Categoria I – Femeia ‘buldozer’ (fără nicio aluzie la mărime)
Femeia aceasta e capabilă să ducă 3 bărbați în spate, nu se plânge prea mult, se implică maxim, face tot posibilul ca relația să meargă, chiar și când pe ălălalt îl doare la patină.
Un suflet mare, capabilă de multă iubire, dar adesea neapreciată la adevărata valoare.
Din păcate, în multe situații această femeie e genul care a învățat / a fost învățată că ea ține casa și își caută un bărbat pe care să-l dădăcească, să-l “mămoșească”, să-l acopere cu un fel de dragoste maternă, ce cauți aia ai, ce ești aia atragi.

Categoria II – Femeia ‘floare de colț’
Această femeie e rară, sau așa crede ea, atât de rară că n-o interesează prea multe, nu prea dai de ea, ălălalt să facă și dreagă dacă vrea relație, “păi eu mi-s independentă și am ale mele”. În relația cu dânsa totul e în regulă dacă te implici, ca bărbat, dacă dai înapoi e ca și cum n-ar fi. Sfârșit de poveste, fiecare cu pi..esa preferată.
În cazul acestei femei există cel puțin 2 variante (și nu-i de râs niciuna):
  – feminismul i s-a urcat într-un mod negativ / aberant la “mansardă”
– a fost abandonată de tată, de familie, de primul bărbat din viața ei, nu a reușit să se redreseze, așa că poți s-o iubești, dar în principiu n-are nevoie de nimeni că se descurcă ea

Categoria III – Femeia
Femeia asta e și ea rară, oameni de tot felul au chinuit-o, au cizelat-o, au înrăit-o, au înfrumusețat-o. Restul le-a făcut singură.
A învățat când să-i dea a 6-a sau când s-o bage în marșarier chiar și dacă n-are permis de conducere. Bărbații o adoră, vor să fie și cu ea, vor să fie și fără ea, dar rămâne mereu în sufletul lor. Imaginea cea mai bună pentru relația Bărbatului cu Femeia e hinta de 2 persoane de pe care nu se dă niciunul jos:
hinta_metal

În cazul ei și-a dat seama că o relație nu e un concurs cu cine se implică sau cine iubește mai mult, cu cine deține controlul, cine conduce, ci de fapt e o colaborare în care ambii vor să se dezvolte individual și împreună, un fel de independență reală în dependență deliberată.

 

Totul poate fi luat ca un pamflet sau nu.
După cum ți-a dat ăl de sus minte.
Iubiți-vă frumos !

Vreau și eu o.. “curieriță”

satisfaction_benni

Chiar mă gândeam azi la câtă ură, nedreptate și “anti-de-toate” manifestate în țara asta. N-am văzut curieri și sudori femei. Ce-i aia ?!? Imediat.
Așa că îmi doresc să se pună într-o primă etapă bazele mișcării “Vreau și eu o curieriță !!”, iar mai apoi continuarea cu episodul “Vreau și eu o sudoare!!”.
Da, știu, nu există cuvântul “curieriță”, dar dacă ajungem să-l folosim destul de des o să-l inserăm pe undeva prin analele dicționarului.
La fel, sudoare e aia ce mă face să evit să folosesc mijloacele de transport în comun, fie că (vina) e a mea sau a altora, dar o pălmuim până “face sensul” ce-l dorim (cuvântul, nu femeia).

Ce imagine idilică, “curierița” scoțând elegant aparatul de sudură din dubiță, urcând asudată pe scări până la etajul 4 (nu este lift) și înmânându-i-l glorios “sudoarei” ce-i iese în întâmpinare într-un maiou cu găuri și o bere la doză în stânga. Iar “sudoarea”, după un râgâit calm, îi strigă bărbatului “Bre Vasile, vezi că-ți arde mămăliga pe aragaz, lasă că ai vreme de Jose Armando și mâine, te uiți la reluare pe 2”. Iar apoi “sudoarea” o invită amical pe “curieriță” înăuntru la o mămăliguță cu brânză, dar desigur cea din urmă refuză, de rușine, că foame îi este.

Și merge mai departe “curierița” sperând ca următoarea comandă să fie mai palpitantă, gen o betonieră livrată cu mai puțină sudoare.

Chiar vreau..