Întrebarea evoluției

Bărbatul: Ăsta e, atâta pot?
Femeia: Ăsta e, atâta pot?
Deși e aceeași întrebare, bărbatul se referă la scopul și rostul vieții sale, la ce-a realizat sau nu.
Femeia în schimb e în dubiu legat de bărbatul pe care e pe cale să-l aibă sau îl are deja în viața ei. Dacă e maxim genetic și masculinitate din ceea ce poate atrage ea.

Ciclul ăsta face ca să evoluăm ca specie și de ce nu, civilizație.

Tirada esențelor

perfume

N-ai teamă, cititorule frumos că n-o să povestesc despre parfumuri, că deși îmi plac, nu-s priceput.
Da’ nu trebuie să te pricepi la toate, zice o voce de prin puțul gândirii 😀

Ca să-mi încep sau continui tirada esențelor masculine / feminine aplicată cumva la relații pe termen lung:
Controlul, dominanța, hotărârea, deciziile, direcția, protejatul și avutul grijă de celălalt în sensul de siguranță, de descurcat în orice situație sunt atribute ale unei esențe masculine, într-adevăr există și femei care sunt predominant masculine că așa e natura lor.
Pentru femeia cu esență puternic feminină, primordial e să aibă cui să se descopere, să aibă cui să se lase dominată în sensul plăcut, să fie luată pe sus și la propriu și la figurat, să aibă încredere că bărbatul masculin poate să ducă totul, dar fără să fie nevoie să facă totul, asta e șmecheria.
Că sunt mulți bărbați care fac și fac și aduc bani acasă nevestei și-i fac toate plăcerile, dar se miră că ea e supărată și tot nu-i convin lucrurile.
Bărbatul (sau cine o fi mai masculin) inițiază și conduce, femeia urmărește și urmează (sau cine-o fi mai feminin), e pur și simplu natura energiilor masculină, respectiv feminină.
E nevoie de polaritatea asta puternică între energii ca să fie excitație sexuală între 2 persoane. Bine, există și persoane mai neutre, între care nu există niciodată o descărcare sexuală și energetică foarte intensă. De asemenea, n-o să prea fie atracție, respectiv excitație sexuală între bărbat masculin și femeie masculină, respectiv bărbat feminin și femeie feminină, indiferent cum arată una sau cealaltă persoană.
Însă mamele au învățat băieții să fie drăguți, să le ducă flori, să facă tot felul de lucruri drăguțe pentru fetele sau femeile din viața lor, să nu le lovească nici cu o floare. Aici îmi vine să zic o vulgaritate, dar mă abțin.
Problema cu abordarea asta e că femeia are impresia că vrei ceva de la ea când faci chestiile astea și n-o să fie încântată.
Acum da, în viață chiar și femeile feminine au nevoie să intre în modul masculin cu serviciu, cu tot felul de lucruri care-s de făcut și mai puțin de simțit.
E datoria bărbatului masculin să o facă să se simtă femeie, vie, radiantă să o seducă periodic și nu doar când vrea sex, ci de fapt mult mai des când și pentru că vrea să aibă o femeie lângă el, nu un partener de afaceri, un amic sau un coleg de casă și / sau pat.
Și cu toate astea femeia dă impresia că ar vrea, dar de fapt nu vrea să fie centrul universului unui bărbat.
În sensul ăsta testele de tot felul nu se vor opri vreodată. De fapt ca bărbat ar trebui să-ți pui probleme atunci când femeia nu te mai testează, de asta ești bărbat, să te descurci, să fii hotărât în ceea ce vrei să faci și întreprinzi în viață. Desigur că și ca bărbat ai nevoie să te relaxezi, evident, și la fel femeia de lângă tine, apreciind ce faci tu ca ea să se simtă femeie feminină o să te ajute să te relaxezi, să te învăluie cu afecțiunea și feminitatea ei. Altfel dacă tu nu o faci să se simtă feminină, să se elibereze, atunci când încerci să te relaxezi ea te va cicăli, te va bate la cap cum ar veni, fără să înțelegi de ce. Dar eu fac totul, ce mai vrea de la mine ?!? 🙂
Nu am zis eu ce urmează, dar sunt de acord și a fost un moment de wow se leagă toate cele atunci când am aflat că iubirea bărbatului masculin(sau a femeii dacă e predominant masculină) e cea romantică, ideală.
Iar iubirea femeii feminine (sau a bărbatului predominant feminin) e cea oportunistică.
Și așa natura lucrurilor fiind, cei care sunt mult mai tentați la înșelat sunt femeile feminine, respectiv bărbații care-s predominați de energia sexuală feminină.
Atât pentru azi, aici Ilie Dobre, predau legătura. Gooooooooooool.

Despre noi

i-love-us
Una dintre aberațiile în ceea ce se promovează vizavi de relațiile dintre bărbați și femei e că bărbatul ar fi indicat să depună mai mult efort decât femeile în faza de prime întâlniri, la începutul unei relații și daaa, va depune mai mult efort și dup-aia că deh, obișnuința și tot așa și apoi ne mirăm că se termină brusc toată jongleria și se împrăștie portocalele pe jos.
Faptul că unei femei îi e mai ușor să obțină sex decât unui bărbat nu o face cu nimic mai specială pentru că la fel și bărbatul poate să ofere sex. Sex = 2 persoane, nu doar una care-și desface picioarele.
Dacă din start socotim că bărbatul musai să ofere și să arate că-i bărbat, iar femeia nu e nevoită să arate nimic, că doar e femeie, atunci ne pregătim pentru un mare dezastru. Astfel femeia ajunge să se situeze pe o poziție de putere față de un bărbat care tot timpul e nevoit să-și demonstreze masculinitatea și eventual amândoi au de pierdut pentru că femeia nu simte cum că ar trebui să depună efort (ea fiind deja sus pe un piedestal) sau să aprecieze ce face ălălalt, iar prostul face și tot face și n-o să fie niciodată de ajuns.
Și rolurile uneori pot fi și inversate.
Soluția? Ambii depun efort de la începuturi și până când și cât o dura. Asta nu înseamnă că numărăm de câte ori ne-a contactat ălălalt și ținem cont să-l contactăm înapoi de exact același număr de ori, nu ținem niciun scor de cadouri, atenții, decât eventual dacă jucăm la pariuri sportive.
Ideea e să depui efort prin ceea ce te definește pe tine a fi femeie, bărbat sau om.
Ambii să fie sinceri de la început legat de faptul că vor o relație, o tură de sex sau nimic.
Femeia o să depună efort să arate cât mai bine când se întâlnește cu bărbatul, bărbatul depune efort în a se gândi unde s-o ducă și ce să facă.
Ambii depun efort în a arăta disponibilitate pentru celălalt chiar dacă fiecare are viața sa mega super ocupată.
Ambii depun efort în a se interesa direct de celălalt, indiferent de mijloc.
Ambii plătesc consumația (exceptând poate chiar prima dată), dar luând în considerare veniturile, dacă unul câștigă 10 ron și altul 100 ron, cel care câștigă 10 ron va plăti tot cam a 10-a consumație comună atunci când ies împreună în oraș, la film sau unde-o fi.
Femeia o să depună efort să gătească și pregătească o seară romantică, bărbatul va depune efort ducând-o pe ea în spate 123 m (întâmplător aleasă distanța) când o s-o doară picioarele.
Femeia va depune efort să-și ia o nouă lenjerie sexy cu care să-l surprindă, bărbatul va depune efort să se perfecționeze cu ceva tehnică cu care s-o dea peste cap (sau cel puțin să încerce) data următoare când fac sex.
Ambii depun efort în a arăta apreciere pentru celălalt.
Ambii depun efort în a iniția discuții legate de starea relației.
Și așa mai departe, te prinzi tu.
În momentul în care oricare dintre noi, fie femeia, fie bărbatul simte că depune mai mult efort decât celălalt, ceva nu este în regulă, pentru că deși asta chiar e adevărat, sunt perioade în care unul sau altul chiar va depune mai mult efort și va fi mai mult implicat, ceea ce face și celălalt poate să echilibreze oricând balanța. Da, e vorba și de percepție, dar se rezolvă cu o comunicare eficientă.
Iubiți-vă destul.

Dilema prieteniei feminino-masculine

friends_with_benefits

Se poate? Se poate, zic atât femei cât și bărbați.
Acum hai să definim întâi prietenia în termenii mei, colocviali:

Prietenie e o împreunare între 2 persoane oarecare pe care le leagă cel puțin o valoare, un interes, sau o pasiune, se susțin reciproc și petrec timp împreună mai mult decât cu o altă persoană oarecare de pe stradă, cunoștință, dar exclude interacțiunea sexuală, suntem prieteni sau ce plua mea?!?

Hai să ne băgăm în mintea femeii, periculos, știu, promit că nu mai fac până data viitoare, dar hai totuși să încercăm să ne imaginăm dilemele femeiești legate de prietenia cu bărbatul:
Dacă mie îmi place de gagiul ăsta și lui nu-i place de mine nu vreau să fiu prietenă cu el c-o să-mi amintească mereu de ce nu-s dorită.
Dacă eu știu sau cred că e atras de mine dar mie nu-mi place de el, atunci nu vreau să fiu prietenă cu el și să risc să se dea mereu sexual la mine, sunt o doamnă, ce zdipa mea.
Dacă am ajuns să am un iubit / soț atunci nu pot să fiu prietenă cu el că o să fie ăsta al meu gelos, hmm, dar poate n-ar fi rău totuși să-l fac din când în când gelos, hai totuși să-l țin pe aproape, dar nu vreau să fie chiar prietenul meu.
Dacă tipul ăla ce mă atrage are acum o iubită / soție, cu ce e aia mai bună decât mine, nici măcar prieteni nu mai vrea să rămânem, așa ușor se renunță la o prietenie?

Ce e foarte interesant e că pare că cele mai ușor de menținut și frumoase prietenii sunt atunci când ambii, atât femeia, cât și bărbatul sunt singuri, neimplicați în vreo relație de-asta romantică monogamă. Și dacă așa stau lucrurile, atunci măcar să avem niște beneficii de pe urma prieteniei, ce plua mea și ce zdipa ei ;).

Egointeresismul

there-is-no-fucking-you-there-is-only-me
Mâncând un piure de cartofi făcut cu lapte și unt și niște mușchi nețigănesc puțin abțiguit de uleiul încins refolosit, totul asezonat cu castraveți bine murați de la a mea mamă, m-a lovit așa o chestie ce mă deranjează la oamenii (mai ales femeile, că oameni sunt și ele) din jurul meu de câțiva ani încoace. Bine, mă deranjează și-mi trece repede, că doar fiecare în sau cu pizda mă-sii, doar că văd că se tot repetă, se tot împute treaba.
Îmi amintesc că în perioada facultății mă simțeam ca un zeu al chat-ului (nu pentru că eram eu un Don Juan cu femeile, ci pentru că petreceam foarte mult timp făcând asta, adică chatuind). Pe ăla local din cămin, pe hi5, pe yahoo messenger și ce sistem de chat oi mai fi folosit. Mă cunoșteam cu fata și dacă părea interesant pentru amândoi ne întâlneam. Nu se întâmpla oricum așa des cum mi-aș fi dorit :D.
În fine, ideea e că așa pe chat, din spatele tastaturii, cu ochii injectați dupa 20 de ore de nesomn și murdar pe gură de al n-șpelea corn cu gem sau ciocolată eram totuși curioși unul de celălalt, de viața celuilalt și în funcție de ce aflam, fie adevărat sau inventat, ne întâlneam sau ba.
Între timp, folosesc infinit mai rar modalitatea asta de comunicare, prefer comunicarea față în față dacă se poate și e ceva important de spus. Hai să ne întâlnim dragă otee, dulce mireas(m)ă și vedem dacă din fizic, din vorbe, din gesturi, din ticuri, din felul cum ne simțim unul lângă și cu celălalt, chimie, energie, de toate, vrem să ne mai vedem, punem de-o zeamă acră gătită împreună sau ba.
Ce să-ți spun, în ziua de azi multe nu-s mai interesate cu adevărat de viața ta, de ce faci tu, ce-ți place, ce te gâdilă, ce te face să tresari de frică sau de plăcere, ce te mână așa în viață înainte, care-i flacăra olimpică personală?
Totul e indirect și hai să vedem dacă omul ăsta ce se crede bărbat din fața mea are ceva ce-mi poate satisface mie ca interese de femeie, că or fi emoționale, că or fi de natură fizică (plata în natură e cea mai plăcută), că or fi financiare, că or fi câte un pic din fiecare, dar nu cumva să întreb direct să aflu de alea ce le înșiram eu mai sus despre celălalt.

Curiozitate, interes real în cealaltă persoană? Ce-s alea? Câte se iau pe zi?

Rămâi siderat, pentru că eu sunt genul care dacă mă interesează ceva întreb, evident că-mi trag și eu concluziile mele din răspunsuri dar întreb, uneori și de la cea mai prostească și aparent copilărească întrebare, gen “ce culoare preferată ai” se pot naște niște discuții senzaționale și poți afla mult mai multe decât dacă-l iei pe ocolite cu tot felul de apropouri sau îl întrebi pe ălălalt, tu crezi în Dumnezeu, sau în ce crezi tu? În sfântul duh, aleluia, mniezoooo.

Bueeei, unde-i autenticitatea, femeilor, atâta puteți? Acu serios ! Știu că sunteți care puteți mai mult. V-am cunoscut, vă știu ;).
Însă dacă indirecte și interese îți cauți, asta o să și găsești, garantat !
Și dup-aia vii și te plângi că nu ai cu cine să “frecventezi” o relație normală, nu mai înțelegi ce vor bărbații, ai nu mă înnebuni ?!?
Relații normale care de fapt ar trebui să fie senzaționale, magice, extraordinare, de povestit.

Și acum vă pup, pa, că am treabă, musai să am grijă de mine 😉 !

De-ale energiei

yinyang
Se făcea că era așa mai demult și bărbatul se ducea să vâneze cu sulițe, arcuri, capcane sau ce îi cășuna și lui mintea că ar ajuta. Pentru hrana lui, pentru femeie, pentru familie. Pe lângă asta bărbatul era cel care își apăra tribul, respectiv familia de alte animale, de oameni din alte triburi sau le proteja în măsura posibilitații de urgia naturii. În schimb femeia avea grijă de copii, de peșteră, cort, ce-o fi fost. În felul ăsta era cumva fiecare responsabil de “bucățica” sa și nu era nicio problemă.

Pe repede înainte, câteva mii de ani, femeile s-au simțit nedreptățite, cu toată această civilizare, a apărut ideea de drepturi, de privilegii. Evoluționist vorbind, bărbații s-au gândit ei așa prost că sunt îndreptățiti, fiind mai puternici fizic, fiind cei care luptau, care aduceau, care luau hotărâri, conduceau, stabileau direcții să aibă doar ei drepturi de a vota, de a participa în viața politică a comunității, de a putea lucra în anumite domenii etc.
Evident că acest lucru nu a convenit femeilor, așa că au început să se răscoale împotriva acestui sistem patriarhal până când au obținut drepturi mai mult sau mai puțin egale cu ale bărbaților în mare parte din țările lumii.

După cum probabil știi și tu, fiecare persoană, indiferent de gen și orientare sexuală, e încărcată atât cu energie masculină cât și cu feminină, una dintre ele evident dominând în viața sa. Da, e adevărat că în general, o femeie are energia feminină dominantă, respectiv bărbatul pe cea masculină. Energia masculină e “a face”, e cea care dă direcție, care conduce.Energie feminină e “a fi”, a se lăsa condus. Ceea ce poate nu știi e că în momentul în care încerci să-ți negi una din aceste forme de energie apar probleme de anxietate, nervozitate, stres, o cam iei razna la propriu.

În general situațiile sunt de genul:

  • Bărbatul dominat de energia masculină care își neagă energia feminină, rezultând misoginism, lipsa de respect și neacceptarea lucrurilor, evenimentelor și persoanelor ce par prea.. sensibile.
    Motto: Ori ești bărbat, ori pula calului. Și femeile îmi sunt inferioare ! Nu-i bai dacă pleacă, mă duc la curve.
  • Femeia dominată  de energie feminină care își neagă energia masculină, rezultând femeie întreținută, bărbații să facă și să dreagă, eu sunt femeie, eu trebuie doar să am grijă de mine să arăt bine.
    Motto: Sunt femeie, nu pot, ajutor, fă-mi pe plac sau dispari, dacă tu nu poți lasă că găsesc pe altul !
  • Bărbatul dominat de energie feminină care își neagă energia masculină, rezultând un papă-lapte, plângăcios.
    Motto: Vaai, m-a părăsit, ce mă fac, am nevoie de ea ! Aș face orice să vină înapoi !
  • Femeie dominată de energie masculină care își neagă energia feminină, rezultând o femeie care-l caută pe cel descris chiar mai sus să-i satisfacă exact ceea ce ea refuză să accepte la propria persoană.

Motto: Mi-e bine și singură, mă descurc, n-am nevoie de bărbați, dar dacă se găsește              câte unul așa timid, să fie drăguț cu mine e foarte bine.

Da, într-adevăr, polaritățile diferite se atrag, dominanță energetică feminină de dominanță energetică masculină și invers.
Însă chiar și o femeie cu o puternică energie masculină ar vrea în adâncul ei să-și găsească un bărbat cu cel puțin la fel, dacă nu chiar mai multă energie masculină.
Pentru asta însă ea trebuie să-și accepte și partea feminină, să se lase condusă, să-l lase pe bărbat să fie masculin. Dacă nu, va atrage și se va complace în relații cu “timizi și plângăcioși”. Odată nevoia de “sensibilitate” satisfăcută, aceste femeie vor merge mai departe și o vor lua de la capăt într-un cerc vicios.

La fel și în cazul bărbaților care nu-și acceptă partea feminină, acesta va atrage femei cărora să le placă să fie abuzate, neglijate, sau care mușcă într-o primă fază alura sa de “macho”, până când unul dintre ei se va sătura. Și el intră în același cerc vicios.

 

Ținând cont de vremurile în care trăim, femeia (chiar și teoretic dominată de energia feminină) s-a obișnuit să fie din ce în ce mai mult în modul “masculin”. Serviciu, bani, să facă, să facă, să facă și uită să fie.. să fie femeie. Mulți bărbați, profitând cumva de situație au început din contră, mai mult să fie decât să facă.
Așa că nici femeia nu are 100% dreptate când zice că vaaai, toți bărbații sunt muieri, nici bărbatul cum că femeia nu mai știe să fie femeie. Adevărul e din nou la mijloc. Unii i-au împins pe ceilalți spre situația actuală.

Fie că ești bărbat sau femeie trebuie să creezi cadrul propice pentru ca celălalt să se poată manifesta în deplinătudinea sa energetică.
Dacă ești bărbat, fă-o să se simtă în siguranță, arată-i că poți să ai grijă de ea, fă-o să se simtă apreciată. Fii puternic pentru tine și pentru ea din toate punctele de vedere.
Dacă ești femeie, fă să fii cât mai frumoasă (fizic și spiritual) și permite-i bărbatului să facă lucruri pentru tine, lasă-te condusă.
În acest fel și cu acest balans de energii pot relațiile să funcționeze normal.

3 doamne și.. toate 3(latest edit :D)

three_graces
Mi-a picat fisa așa ca la un automat care nu mai are să dea rest și începi să-l miști, să-l tragi, îi aplici niște pumni și picioare de-o finețe și precizie ceasornicărească și hopa, într-un sfârșit cade cornul cu ciocolată “7minuni” după care-ți zvâcneau tâmplele și îți icnea mucoasa stomacală.

Nu te aștepta la prea multe după introducerea asta pompoasă, până aici cu frumosul.
Ia să privim cu estetica realismului mai puțin frumos, femeile și felul cum ele se implică într-o relație. Poate fi chestiune de caracter, poate fi și de context în viață, da, poate..

Categoria I – Femeia ‘buldozer’ (fără nicio aluzie la mărime)
Femeia aceasta e capabilă să ducă 3 bărbați în spate, nu se plânge prea mult, se implică maxim, face tot posibilul ca relația să meargă, chiar și când pe ălălalt îl doare la patină.
Un suflet mare, capabilă de multă iubire, dar adesea neapreciată la adevărata valoare.
Din păcate, în multe situații această femeie e genul care a învățat / a fost învățată că ea ține casa și își caută un bărbat pe care să-l dădăcească, să-l “mămoșească”, să-l acopere cu un fel de dragoste maternă, ce cauți aia ai, ce ești aia atragi.

Categoria II – Femeia ‘floare de colț’
Această femeie e rară, sau așa crede ea, atât de rară că n-o interesează prea multe, nu prea dai de ea, ălălalt să facă și dreagă dacă vrea relație, “păi eu mi-s independentă și am ale mele”. În relația cu dânsa totul e în regulă dacă te implici, ca bărbat, dacă dai înapoi e ca și cum n-ar fi. Sfârșit de poveste, fiecare cu pi..esa preferată.
În cazul acestei femei există cel puțin 2 variante (și nu-i de râs niciuna):
  – feminismul i s-a urcat într-un mod negativ / aberant la “mansardă”
– a fost abandonată de tată, de familie, de primul bărbat din viața ei, nu a reușit să se redreseze, așa că poți s-o iubești, dar în principiu n-are nevoie de nimeni că se descurcă ea

Categoria III – Femeia
Femeia asta e și ea rară, oameni de tot felul au chinuit-o, au cizelat-o, au înrăit-o, au înfrumusețat-o. Restul le-a făcut singură.
A învățat când să-i dea a 6-a sau când s-o bage în marșarier chiar și dacă n-are permis de conducere. Bărbații o adoră, vor să fie și cu ea, vor să fie și fără ea, dar rămâne mereu în sufletul lor. Imaginea cea mai bună pentru relația Bărbatului cu Femeia e hinta de 2 persoane de pe care nu se dă niciunul jos:
hinta_metal

În cazul ei și-a dat seama că o relație nu e un concurs cu cine se implică sau cine iubește mai mult, cu cine deține controlul, cine conduce, ci de fapt e o colaborare în care ambii vor să se dezvolte individual și împreună, un fel de independență reală în dependență deliberată.

 

Totul poate fi luat ca un pamflet sau nu.
După cum ți-a dat ăl de sus minte.
Iubiți-vă frumos !