Unde-i lege nu-i tocmeală

quote-competition-is-the-law-of-the-jungle-but-cooperation-is-the-law-of-civilization-peter-kropotkin-102-30-38
Legea, regulile, religiile, sistemele, ideologiile au fost inventate de om ca să-l ferească pe om de el însuși, să nu ne amăgim că ar fi altfel. Da, o parte dintre oameni au profitat de ele să obțină putere nelimitată, dar e o treabă cât se poate de naturală. Nu mai avem triburi dar avem o altfel de ierarhie globală.
Cred că multă lume preferă o lume fără reguli, să poată face fiecare ce vrea când vrea. Eu la fel, recunosc, cel puțin la nivel teoretic.
Problema e că civilizația actuală a ajuns la nivelul la care e datorită regulilor / legilor (monogamia e una dintre ele, pedepsirea criminalității e alta), da, contribuie la dezvoltare și descoperirile științifice, medicale, transporturi rapide, comunicare instantă etc. dar în primul rând sunt reguli scrise și nescrise care ne-au purtat unde suntem azi și fără de care nu erau cele enumerate mai înainte.
Dacă ne-am întoarce toți la “natură”, vorba vine, pe lângă anumite instincte bune ce ne-au ajutat să supraviețuim și să ne înmulțim vor ieși la iveală și instinctele primare.
Da, în situația de revenire la “natură” omul va ucide fără milă pe altul ca să supraviețuiască și-l va și mânca; barbații care sunt mai puternici și mai impunători (în ziua de azi din ce în ce mai puțini :))) ) din toate punctele de vedere vor acapara toate femeile comunității și desigur că ciuciu descoperiri științifice și avansări în diverse domenii. Bărbații, ca adevărații romantici ai speciei umane, au dus războaie, au construit, au înrobit, au cercetat, au filosofat, au scris proză și poezie pentru că e natura lor să FACĂ, dar în același timp și pentru a DEMONSTRA romantismul lor femeilor pe care le AVEAU sau pe care vroiau să le AIBĂ.
Natural oamenii, în special bărbații trăiesc în spiritul competiției, femeile sunt pentru cooperare. În ziua de azi se încurajează foarte mult cooperarea pentru că trăim de vreo 60 de ani sub imperiul feminismului, al “hai să facem totul egal, o aberație de nivel cosmic” și asta guvernează multe aspecte ale vieții noastre.
În momentul de față, părerea personală e că suntem la un final de eră, foarte multe sisteme sunt negate/anihilate/ignorate.
Sunt curios ce începe, ce punem în loc sau dacă mai începe ceva.

Dependență

dan-bilzerian

Am o gagică frumoasă, știe cum să mă atragă, se pricepe să mă intrige, să mă excite, să mă perpelească, iar atunci când n-o bag în seamă are grijă să se manifeste, să ceară atenție și desigur de obicei o și.. primește. Uneori face pe victima, fabrică tot felul de probleme și așteaptă să le rezolv, cu ea, doar cu ea, desigur că niciodată nu se rezolvă toate, uneori chiar deloc.
Alteori face pe salvatoarea și mă atrage în mrejele ei, eu credul crezând că mă va ajuta să-mi satisfac eu nevoile, să-mi rezolv problemele, dar de fapt ulterior rămân doar cu un gust searbăd și ea râde satisfăcută că a primit doza de afecțiune și atenție necesară, îi crește “sufletul”.

Și gagica asta a mea poartă nume diferite, depinde de anotimp, perioadă a zilei și până la urmă depinde și de cine-i ăsta care scrie sau depinde ce rol joacă, pardon, joc.
Poate s-o cheme plăcere și îi place să fie incitată frecvent de alcool, droguri, sex ocazional.
Poate s-o cheme mai sofisticat rețea socială, având tot felul de porecle, gen Facebook, Instagram, Snapchat și-i place atenția și vizitele lungi în care te pierzi într-însa, nu altceva.
Interesant că poate să se numească și ființă, de-asta pe 2 picioare, cu creier și conștiință, fac și-mi face, face și-i fac, o satisfac, mă satisface și tot așa, dar musai să fie în perechi bine legate și condiționate, altfel se lasă cu scandal.
Poate să se numească telefon sau mașină și am grijă de ele într-o nebunie, să îndrăznească cineva să se dea la ele, sunt alte mele, cele mai cele.

Partea și mai interesantă devine atunci când nu mai fac diferența între mine și gagica asta a mea, devenim niște siamezi, împărțim plămâni, ficat, inimă și suntem frumoși așa, doar noi amândoi.

Dar eu cred că sunt independent și liber. Ai fost, zice EA.
Bine, atunci vreau să redevin, sunt, ce mai, adio, te părăsesc gagica mea.

Aha, vedem. Da, nu ne mai vedem.

Ființa dereglată, obsedată și scelerată

 

yinyang-eye

Cuvânt înainte: Era musai ca titlul să fie cât de cât șocant, că dacă scriam D’ale energiei nu intra nici pula. Așa că bine-ai venit măi p..ersoană dragă, frumoasă și plină de acțiune și iubire și tot ce mai vrei !!

Nu știu alții cum sunt, dar eu nu pot sta în modul “făcut”, “direcție”, “acționat”, “dus/venit cu scop precis”, “planificat”, “organizat” permanent.
Mă obosește, mă sleiește, apare stresul și atunci intru în modurile “uitat la tavan”, “citit ceva frumos”, “plimbare pe afară fără scop”, “comunicat cu oameni”, “dat pe feisbuc”, “sună un prieten”, “văzut ceva emoționant sau educativ”, “scris un nou articol”, “jucat / comunicat cu câinele”, “imaginat noi lucruri de făcut / organizat” etc.

Mi-am organizat viața atât de mult și meticulos cum n-am crezut că e posibil la un aiurit și o personalitate atât de volatilă și nonconformistă ca mine (nonconformist nu înseamnă multe tatuaje, piercinguri și un mod ciudat de a te îmbraca), folosindu-mă de resursele energiei masculine(alea cu făcut / organizat / scopuri cât mai precise).
Am contrabalansat cu manifestările de energie feminină de care tocmai ziceam (gen uitat pe pereți, compus aforisme, ascultat oameni, ajutat alte persoane, creat și imaginat oportunități de a mă simți împlinit etc).

Așadar, ce-l face pe om obsedat, bolnav, dereglat? Faptul că n-are bani, faptul că nu e căsătorit, că n-are copii, că n-are serviciu, că i-a murit nu știu cine apropiat, că nu-i iese ceva atunci când vrea? Pot și astea să-și aducă aportul, însă problema de fond e cu totul alta.
Nu știm să ne manifestăm alternativ cele 2 forme de energie.
Energia masculină cu energie feminină reprimată te transformă într-o persoană mereu stresată, agitată, nerăbdătoare, insomniacă, care vrea neapărat să aibă tot timpul dreptate, nu poate efectiv sta locului, cu o încredere în sine supraevaluată.
Energia feminină cu energie masculină reprimată te transformă într-o persoană depresivă ce nu se crede în stare de nimic, se lasă mereu condusă de alții, spiritul de turmă e motto-ul ei, având un foarte scăzut nivel de încredere în sine.
Nu e sustenabilă niciuna dintre variante și totuși așa trăim mulți dintre noi, oricât am încerca să ascundem cu zâmbete și măști false treaba asta.
Și astea se aplică indiferent că ești purtător de coaie, respectiv de vagin, în oricare combinație.

Și acum o să iau 3 situații concrete:
1. Cuplu romantic, fac sex, rămâne însărcinată, naște copil, după o lună / două înapoi la treabă.
2. Cuplu romantic, fac sex, rămâne însărcinată, naște copil, rămâne veșnic acasă să crească copilul și asta evident se poate repeta de mai multe ori.
3. Cuplu romantic, fac sex, rămâne însărcinată, naște copil, rămâne 1-2 ani cu copilul sa-l crească și apoi revine la serviciu, la ce-i plăcea sau ce-i aducea bani, după caz.

Exemplul #1 e tipic de manifestare doar a energiei masculine, copilul a fost ca un obiectiv dintr-un “check-list”, l-am bifat, mergem mai departe cu făcutul și dresul.
Exemplul #2 e tipic de manifestare doar a energiei feminine, totul e frumos, minunat, copilul dă sens vieții noastre, acum în sfârșit pot să nu mai fac nimic altceva decât să am grijă să crească (așa cum vreau eu) sănătos, să-l acopăr (sufoc chiar) cu iubirea mea.
Exemplul #3 e deja mult mai sustenabil pentru că permite manifestarea alternativă a ambelor tipuri de energie. Va fi mult mai ușor pentru ea și pentru familie în general să-și dorească un alt copil, să-i ofere și afecțiune, dar să îi și permită acelui copil o doză mult prea necesară de libertate. Pentru ea / el (care-o fi stând cu copilul acasă) mai înseamnă și că poate să-și vadă mai departe de viața personală.

Dacă nu te-ai prins, pentru redactarea acestui articol m-am folosit de ambele tipuri de energie.

In Lak’ech Ala K’in

Așa-s eu !


Paranteză:

A început lumea să urle că de ce nu mai scriu pe blog, aruncă după mine, vorbe grele, pruncii nu se mai pot naște, Oltul s-a oprit pregătindu-se să curgă înapoi spre izvor, Marea Neagră nu mai face valuri, neamuri și părinți mă dezmoștenesc.

Uai, m-am trezit, revenind la subiect:

– Așa-s eu!
– Hmm? Adică furios, anxios, agitat, supărat, bucuros, depresiv sau melancolic? Una dintre ele sau pot să aleg o combinație?
Nu, dragule / drago, n-ai cum, alea-s emoții, tu ești om, ființă, cu eticheta de Georgică, Sânziana sau cum te-o chema, pusă probabil de părinți care au avut fiecare în parte revelații divine, om evoluat (în teorie) care daaa, are emoții, are sentimente și un șir nesfârșit de gânduri.

“Așa-s eu, că-ți place sau nu”, “ia-mă cum sunt”. Buuun, dar de ce trebuie să fii și prost (informat)? Ce te grăbești ca de Black Friday să te asociezi cu / reduci la alea ce le-am scris deja mai sus, gânduri, emoții, sentimente ?
Un simplu verb (da, asta e, se lasă cu puțină gramatică) face diferența.
Așa sunt o transformi transcedental sau pur și simplu o bagi în a lui tată-său sau a mă-sii și devine așa mă simt, am o stare de [completează cu emoția potrivită (se acceptă și comparații alimentare, cacao etc.)].

Automat puterea de a te autodefini și a-ți controla emoțiile / sentimentele trece în mâna ta.
Testează și o să simți diferența (cred că mă apuc serios de marketing).
Așa.. să fie !

De-ale energiei

yinyang
Se făcea că era așa mai demult și bărbatul se ducea să vâneze cu sulițe, arcuri, capcane sau ce îi cășuna și lui mintea că ar ajuta. Pentru hrana lui, pentru femeie, pentru familie. Pe lângă asta bărbatul era cel care își apăra tribul, respectiv familia de alte animale, de oameni din alte triburi sau le proteja în măsura posibilitații de urgia naturii. În schimb femeia avea grijă de copii, de peșteră, cort, ce-o fi fost. În felul ăsta era cumva fiecare responsabil de “bucățica” sa și nu era nicio problemă.

Pe repede înainte, câteva mii de ani, femeile s-au simțit nedreptățite, cu toată această civilizare, a apărut ideea de drepturi, de privilegii. Evoluționist vorbind, bărbații s-au gândit ei așa prost că sunt îndreptățiti, fiind mai puternici fizic, fiind cei care luptau, care aduceau, care luau hotărâri, conduceau, stabileau direcții să aibă doar ei drepturi de a vota, de a participa în viața politică a comunității, de a putea lucra în anumite domenii etc.
Evident că acest lucru nu a convenit femeilor, așa că au început să se răscoale împotriva acestui sistem patriarhal până când au obținut drepturi mai mult sau mai puțin egale cu ale bărbaților în mare parte din țările lumii.

După cum probabil știi și tu, fiecare persoană, indiferent de gen și orientare sexuală, e încărcată atât cu energie masculină cât și cu feminină, una dintre ele evident dominând în viața sa. Da, e adevărat că în general, o femeie are energia feminină dominantă, respectiv bărbatul pe cea masculină. Energia masculină e “a face”, e cea care dă direcție, care conduce.Energie feminină e “a fi”, a se lăsa condus. Ceea ce poate nu știi e că în momentul în care încerci să-ți negi una din aceste forme de energie apar probleme de anxietate, nervozitate, stres, o cam iei razna la propriu.

În general situațiile sunt de genul:

  • Bărbatul dominat de energia masculină care își neagă energia feminină, rezultând misoginism, lipsa de respect și neacceptarea lucrurilor, evenimentelor și persoanelor ce par prea.. sensibile.
    Motto: Ori ești bărbat, ori pula calului. Și femeile îmi sunt inferioare ! Nu-i bai dacă pleacă, mă duc la curve.
  • Femeia dominată  de energie feminină care își neagă energia masculină, rezultând femeie întreținută, bărbații să facă și să dreagă, eu sunt femeie, eu trebuie doar să am grijă de mine să arăt bine.
    Motto: Sunt femeie, nu pot, ajutor, fă-mi pe plac sau dispari, dacă tu nu poți lasă că găsesc pe altul !
  • Bărbatul dominat de energie feminină care își neagă energia masculină, rezultând un papă-lapte, plângăcios.
    Motto: Vaai, m-a părăsit, ce mă fac, am nevoie de ea ! Aș face orice să vină înapoi !
  • Femeie dominată de energie masculină care își neagă energia feminină, rezultând o femeie care-l caută pe cel descris chiar mai sus să-i satisfacă exact ceea ce ea refuză să accepte la propria persoană.

Motto: Mi-e bine și singură, mă descurc, n-am nevoie de bărbați, dar dacă se găsește              câte unul așa timid, să fie drăguț cu mine e foarte bine.

Da, într-adevăr, polaritățile diferite se atrag, dominanță energetică feminină de dominanță energetică masculină și invers.
Însă chiar și o femeie cu o puternică energie masculină ar vrea în adâncul ei să-și găsească un bărbat cu cel puțin la fel, dacă nu chiar mai multă energie masculină.
Pentru asta însă ea trebuie să-și accepte și partea feminină, să se lase condusă, să-l lase pe bărbat să fie masculin. Dacă nu, va atrage și se va complace în relații cu “timizi și plângăcioși”. Odată nevoia de “sensibilitate” satisfăcută, aceste femeie vor merge mai departe și o vor lua de la capăt într-un cerc vicios.

La fel și în cazul bărbaților care nu-și acceptă partea feminină, acesta va atrage femei cărora să le placă să fie abuzate, neglijate, sau care mușcă într-o primă fază alura sa de “macho”, până când unul dintre ei se va sătura. Și el intră în același cerc vicios.

 

Ținând cont de vremurile în care trăim, femeia (chiar și teoretic dominată de energia feminină) s-a obișnuit să fie din ce în ce mai mult în modul “masculin”. Serviciu, bani, să facă, să facă, să facă și uită să fie.. să fie femeie. Mulți bărbați, profitând cumva de situație au început din contră, mai mult să fie decât să facă.
Așa că nici femeia nu are 100% dreptate când zice că vaaai, toți bărbații sunt muieri, nici bărbatul cum că femeia nu mai știe să fie femeie. Adevărul e din nou la mijloc. Unii i-au împins pe ceilalți spre situația actuală.

Fie că ești bărbat sau femeie trebuie să creezi cadrul propice pentru ca celălalt să se poată manifesta în deplinătudinea sa energetică.
Dacă ești bărbat, fă-o să se simtă în siguranță, arată-i că poți să ai grijă de ea, fă-o să se simtă apreciată. Fii puternic pentru tine și pentru ea din toate punctele de vedere.
Dacă ești femeie, fă să fii cât mai frumoasă (fizic și spiritual) și permite-i bărbatului să facă lucruri pentru tine, lasă-te condusă.
În acest fel și cu acest balans de energii pot relațiile să funcționeze normal.

3 doamne și.. toate 3(latest edit :D)

three_graces
Mi-a picat fisa așa ca la un automat care nu mai are să dea rest și începi să-l miști, să-l tragi, îi aplici niște pumni și picioare de-o finețe și precizie ceasornicărească și hopa, într-un sfârșit cade cornul cu ciocolată “7minuni” după care-ți zvâcneau tâmplele și îți icnea mucoasa stomacală.

Nu te aștepta la prea multe după introducerea asta pompoasă, până aici cu frumosul.
Ia să privim cu estetica realismului mai puțin frumos, femeile și felul cum ele se implică într-o relație. Poate fi chestiune de caracter, poate fi și de context în viață, da, poate..

Categoria I – Femeia ‘buldozer’ (fără nicio aluzie la mărime)
Femeia aceasta e capabilă să ducă 3 bărbați în spate, nu se plânge prea mult, se implică maxim, face tot posibilul ca relația să meargă, chiar și când pe ălălalt îl doare la patină.
Un suflet mare, capabilă de multă iubire, dar adesea neapreciată la adevărata valoare.
Din păcate, în multe situații această femeie e genul care a învățat / a fost învățată că ea ține casa și își caută un bărbat pe care să-l dădăcească, să-l “mămoșească”, să-l acopere cu un fel de dragoste maternă, ce cauți aia ai, ce ești aia atragi.

Categoria II – Femeia ‘floare de colț’
Această femeie e rară, sau așa crede ea, atât de rară că n-o interesează prea multe, nu prea dai de ea, ălălalt să facă și dreagă dacă vrea relație, “păi eu mi-s independentă și am ale mele”. În relația cu dânsa totul e în regulă dacă te implici, ca bărbat, dacă dai înapoi e ca și cum n-ar fi. Sfârșit de poveste, fiecare cu pi..esa preferată.
În cazul acestei femei există cel puțin 2 variante (și nu-i de râs niciuna):
  – feminismul i s-a urcat într-un mod negativ / aberant la “mansardă”
– a fost abandonată de tată, de familie, de primul bărbat din viața ei, nu a reușit să se redreseze, așa că poți s-o iubești, dar în principiu n-are nevoie de nimeni că se descurcă ea

Categoria III – Femeia
Femeia asta e și ea rară, oameni de tot felul au chinuit-o, au cizelat-o, au înrăit-o, au înfrumusețat-o. Restul le-a făcut singură.
A învățat când să-i dea a 6-a sau când s-o bage în marșarier chiar și dacă n-are permis de conducere. Bărbații o adoră, vor să fie și cu ea, vor să fie și fără ea, dar rămâne mereu în sufletul lor. Imaginea cea mai bună pentru relația Bărbatului cu Femeia e hinta de 2 persoane de pe care nu se dă niciunul jos:
hinta_metal

În cazul ei și-a dat seama că o relație nu e un concurs cu cine se implică sau cine iubește mai mult, cu cine deține controlul, cine conduce, ci de fapt e o colaborare în care ambii vor să se dezvolte individual și împreună, un fel de independență reală în dependență deliberată.

 

Totul poate fi luat ca un pamflet sau nu.
După cum ți-a dat ăl de sus minte.
Iubiți-vă frumos !

Pentru o viață împlinită..

rustic-bedroom
P.S.(prescript :D) Cu ce-o să te delectezi mai jos e urmarea mult promisă la Pentru o viață liniștită..

Pentru o viață împlinită.. se condimentează cu trăitul momentului, eliberarea de gândire axată doar pe rezultat, se înalță nasul în vânt, se ciulesc urechile către pădure, ape curgătoare și triluri de păsări cântâtoare. Se privește adânc în suflet și se gustă apa de ploaie ce-ți curge șiroaie pe față, se împlântă fața în zăpada proaspăt ninsă. Apoi se lasă la foc molcom o vreme și apoi se amestecă repede și cu putere, se invocă zeii tăi, pacea. Iar apoi se împarte cu restul lumii.

E atât de simplu să fii împlinit, dar nouă ne place să ne băgăm singuri niste căpriori vârtoși în roate. Ne grăbim (spre ce?; la moarte ajungem toți), ne umplem timpul cu orice ar fi doar să fim / părem ocupați, ne relaxăm cu telefonul în mână, trăim pentru alții, trăim pentru bani, trăim pentru statut, trăim să tot acumulăm, facem sau ne facem de lucru. Trăim ?!?
Și nu, împlinit nu înseamnă că nu te mai enervezi, că nu-ți mai bagi picioarele din când în când, că nu te superi, că nu faci curățenie cu unele persoane din viața ta, că nu ai responsabilități, că nu ai obiective în viață, din contră, începi să-ți simți emoțiile cu adevărat, începi să te simți, te conectezi la tot, începi să iei decizii mai ușor, devii mai blând, mai bun, mai autentic, paradoxal mai hotărât.

Chiar mi-am dat seama că pentru mine fericire e tot procesul ăla care începe cu scrisul unui text rapid, țac pac, cum îmi vine, cu greșeli de ortografie, de exprimare, ca un tăvălug. Apoi la următoarea parcurgere încep și corectez din greșeli. La următoarea găsesc modalități să exprim mai bine, mai cu umor sau mai concis anumite pasaje sau idei. La următoarea poate colorez anumite părți din text pentru a le scoate în evidență. Și tot așa.. Cu fiecare etapă îmi place tot mai mult ce iese. Așa e viața, așa sunt relațiile, așa e pornitul la drum în orice, așa e munca, toate fire ale unui proces indisolubil.
Și tot acest proces este guvernat de IUBIRE de scris, IUBIRE de mine, IUBIRE de tine, IUBIRE de oameni.