Că zî mă odată !

be_fucking_honest
N-am mai scris de mult, așa că era timpul să-mi fac de cap. Și ce subiect mai bun de scris decât cel legat de a fi autentic și a spune franc, verde-n față ce-ai de grăit. Noooo, plictisitor, așa-i? Ai răbdare, nu te grăbi să-ți bagi nasul în cozonac să vezi dacă-i copt sau ba. Așaaa..
Recunosc că am greșit personal atât în relațiile de prietenie, cât și în cele romantice, dar și cu membrii familiei, în diverse feluri.
În general toate relațiile suferă și nu sunt cu adevărat puternice, coezive pentru că:

  1. Lupta pentru putere (cine conduce) continuă la nesfârșit.
  2. Oamenii nu vor să se arate vulnerabili.
  3. Oamenii nu vor să recunoască atunci când greșesc.
  4. Oamenii nu sunt sinceri unul cu celălalt crezând că-l menajează pe celălalt sau se menajează pe sine de critici și explicații ce pot fi cerute ulterior.

Mai jos o să mă refer în special la punctul 4.
Nu am fost niciodată o persoană populară și evident că la un moment dat te întrebi, de ce?
Sociabilitatea și tactul nu mi-au lipsit, însă am avut și am proasta inspirație, ar zice mulți, să zic ceea ce gândesc, să pun întrebări ca să-i ajut (cred eu) pe ceilalți să se descopere pe sine, de multe ori întrebări sâcâitoare, deranjante, răscolitoare (vedeam pe fața lor consecințele). Nu am avut talent la mințit, am văzut adesea lucrurile altfel decât ceilalți, ceea ce evident nu-i neapărat pe placul grupului. De asemenea lipsa de popularitate se poate datora și integrității slabe pe care lucrez s-o refac și poate faptului că sunt încăpățânat nevoie mare.

Da, am citit și știu tehnici de a manipula pe ceilalți spunându-le ce vor să audă ca să-i faci să se simtă bine, sugerându-le soluții ca mai apoi să le dai impresia că de fapt ei au venit cu ideea și tot ei au ales, ha ha. Dar în general refuz să le folosesc conștient, prefer să trăiesc momentul, prefer să și tac, prefer și să ascult, chiar dacă de multe ori nu pot fi 100% atent la orice fel de subiect, chestie normală la zecile de mii de gânduri ce-ți trec prin minte de-a lungul unei zile.

Majoritatea oamenilor așteaptă să fii interesat doar de subiectul lor de interes, să le zici lucuri care să-i facă să se simtă bine, toată lumea așteaptă să le fie ascultate balivernele cu cel mai mare interes.
E trist, dar rar dai peste oameni care să accepte adevărul, să ia niște “nu mă interesează subiectul”, “te-ai îmbracat prost azi”, “vorbești prostii” normal, fără să devină defensivi.

Te doare când ajungi să cunoști o tipă, aia e toată lapte și miere la început, își demonstrează și calitățile ce nu le are, ca dup-aia când pasemite a pus “mâna pe tine” să nici nu mai închidă ușa la W.C. când își face nevoile mai mult sau mai puțin mirositoare. Exemplul e extrem, nu sunt pudic, departe de mine, dar nu suntem autentici. Și e valabil și viceversa.

Sunt total de acord, toată lumea are de exemplu flatulențe și normal c-o să te abții la prima întâlnire să-i tragi celuilalt o bășină atunci când mănâncă mai cu poftă somonul grill cu sos de piper verde sau când savurează un pahar de Chardonnay alb, sec. Să faci altfel e departe de a fi autentic :))). Oricum în mod normal te abții și ulterior, sunt lucruri de bun simț oricât de apropiat ai fi de cineva.
Dar spune ce ai de zis, ce gândești, ce crezi, că altfel celălalt își face o impresie total aberantă despre tine. La fel, pe măsură ce înaintează o relație, fie ea romantică, fie de prietenie, nu-l menaja pe celălalt, fii sincer, dacă-l deranjează vorbiți despre asta. Desigur că multe lucruri care sunt sincere vor fi percepute ca critici, mustrări, nu totul e roz în viață.

Oricum ce-i destul de clar pentru mine e că lucrurile care nu se spun o să devoreze orice fel de relație.

Toate relațiile sunt ca să-i ajute pe oameni să evolueze, nu să se accepte total așa cum sunt. Da, există și modalitatea corectă, respectiv cea greșită de a critica. Da, astea se pot calibra în timp din experiența fiecăruia. Dar când sub nicio formă critica nu e acceptată, e destul de clar că n-are sens să se continue. Fie oamenii nu mai sunt compatibili, fie și-au dat seama că n-au cu cine, pa la revedere, nu-i niciunul veriga slabă, dar n-ai cum să continui lanțul fără să ajungi la laț.

Peste toate, desigur că apar și limitele, pe care e fiecare responsabil să le împărtășească cu celălalat, sincer, de la început sau pe măsură ce ți le stabilești. Alea ori le accepți ori ba, dar în rest e evoluție, e schimbare, singura constantă e schimbarea, în relație ca în viață.

Despre limite / principii și poate restul punctelor 1-3 o să scriu cu altă ocazie, când îmi vine mintea la cap și nu mai.. “mint” atâtea.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s